Perspective 2008

Perspective 2008 - a contemporary feminist art project

www.perspectiveproject.ro

Perspective 2008 - a contemporary feminist art project

Organizator / Organizer:

Partener Principal / Main Partner:

Partener Asociat / Associated Partner:

Parteneri / Partners:

Parteneri Media / Media Partners:

CULTURAL O B S E RVAT O R

Partener Web / Web Partner:

Parteneri Audio Vizuali / Audio-Visual Partners:

Organizator / Organizer: Art & Architecture Today Association Curatoare [i directoare de proiect / Curator & Project Director: Olivia Ni]i[ Curatoare, directoarea Anaid Art Gallery / Curator, Director of Anaid Art Gallery: Diana Dochia Pre[edinta Asocia]iei Art & Architecture Today / President of Art & Architecture Today Association: Marilena Dochia Asistent\ de proiect / Project Assistant: Andreea Micu Identitatea vizual\ a proiectului, layout [i web design / Project Visual Identity, layout & web design: Ciprian Ciuclea Design de expunere / Exhibition Design: SKBD Traducere / Translation: Andreea Micu

4

Olivia Ni]i[, curatoare [i critic de art\/curator & art critic

a contemporary feminist art project

5

Dac\ perioada comunist\ a produs rupturi culturale care au îndep\rtat scena artistic\ româneasc\ de o serie de mi[c\ri politice [i sociale cu efect cultural major în occident, dup\ evenimentele din ‘89 România s-a reg\sit într-o dureroas\ r\t\cire cultural\, într-o c\utare a identit\]ii care continu\ [i în prezent, într-o necesitate, mai ales dup\ integrarea în Uniunea European\, de a apela la formula copy-paste. O lume care se treze[te în faza de autoservire este o lume care va suferi de handicapul incon[tien]ei, pentru c\ trecutul [i cauzele dispar l\sând vizibile doar efectele.

Genera]iile de autoservire sunt genera]ii amor]ite care nu mai ]in cont de contextul care genereaz\ drepturi, respect, avantaje, protec]ie, non-discriminare [amd.

Pe fondul unui astfel de context cei/cele care activeaz\ în arta contemporan\ româneasc\, fie ocolesc anumite problematici culturale cu substrat politic, social, religios, pentru c\ sunt incomode, fie le ignor\ total atât la nivel teoretic, cât [i practic, ca [i când aceste probleme ar fi irelevante.

Interesul pentru feminism în România se rezum\ în primul rând la o orientare academic\, în jurul studiilor de gen din cadrul unor universit\]i, iar la nivel artistic nu se poate vorbi despre un interes sau despre un discurs coerent asumat de c\tre artiste [i teoreticiene. Exemplele, dac\ ele exist\, sunt izolate. Înc\ tr\im sub imperativul ideii c\ ceea ce nu ne intereseaz\, sau nu ne place, nu exist\.

Evitarea unui fenomen artistic cu baze culturale solide nu este o solu]ie în abordarea artei contemporane.

Proiectul Perspective 2008 î[i propune s\ demonstreze c\ ignoran]a nu este o solu]ie, c\ arta feminist\ exist\, marcând direc]ii conceptuale [i estetice valoroase începând cu anii 60-70 în Occident, iar resursele acestei arte înc\ se reg\sesc în realitatea social\. Arta feminist\ propune un discurs critic la adresa ignoran]ei.

Artistele transmit mesaje ]inând cont de rela]iile între genuri, de formele de abuz, de dezinformare, de discriminare pe diverse criterii (de gen, vârst\, ras\, clas\

If the communist period generated cultural flaws which distanced the Romanian artistic scene from a series of political and social movements with major cultural effect in the West, after the events from ‘89 Romania found itself in a painful cultural wandering, in a search for identity which still continues nowadays, in a need, especially after the integration in the European Union, to fall back on the copy-paste formula. A world that wakes up in a self-service phase is a world which will suffer from the unconsciousness handicap, because the past and the causes disappear leaving only the effects visible.

Self-service generations are numb generations which do not care about the context that generates respect, advantages, protection, non-discrimination and other things.

In this context those who activate in Romanian contemporary art, avoid certain political, social, religious based cultural problematic, because they are uncomfortable, or they completely ignore them both on the theoretical level and on the practical one, as if these problems were irrelevant.

In Romania the concern for feminism restricts itself mainly to an academic orientation, around gender studies from some of the universities in Romania, and on the artistic level one cannot talk about a concern or a coherent discourse undertaken by the artists and theoreticians. The examples, if they exist, are isolated. We still live under the imperative idea that, what does not concern us, or does not please us, does not exist.

Avoiding an artistic phenomenon with solid cultural basis is not the solution in approaching contemporary art.

Perspective 2008 project aims to demonstrate that ignorance is not a solution, that feminist art exists, underlining valuable aesthetic and conceptual guidance beginning with the 60s and 70s in the West, and that the resources of this art are still present in today’s social reality. Feminist art submits a critic discourse addressed to ignorance. The artists communicate messages taking into account the relations between genders, forms of abuse, misinformation, discrimination on various criteria (gender, age, race, social status, ethnicity, sexual orienta-

6

social\, etnie, orientare sexual\), de felul în care starea de fapt este inechitabil\ la nivel de putere. Acest proiect [i-a propus s\ urm\reasc\ nu atât dac\ feminismul este relevant în arta contemporan\ interna]ional\, ci cum este relevant. Acest filtru de analiz\ nu se poate aplica decât ]inând cont, pe cât posibil, de regula diversit\]ii.

Perspective 2008 adun\ artiste din diverse spa]ii culturale, de vârse diferite, cu perspective diferite, în m\sura în care proiectul, de[i ambi]ios, trebuie s\ se supun\ la rândul s\u unor reguli ce ]in de spa]iu [i de implica]ii materiale.

Cui îi este fric\ de feminism? Este o întrebare adesea rostit\ [i scris\ dup\ închierea celui de-al doilea val feminist, cel al diferen]ei [i eliber\rii, dup\ rezolvarea problemei egalit\]ii în drepturi, [i p\trunderea într-o etap\ a accentului pus pe puterea femeilor, pe pluralismul experien]elor femeie[ti în opozi]ie cu a[a numita abordare victimist\. În ]\rile est-europene dar [i în Orient sunt relevante politicile de capacitare în m\sura în care palierul victimist a fost dep\[it. Cultura occidental\ aflat\ sub semnul posfeminismului propune modelul femeii independente economic [i social, al femeii libere care se bucur\ de succesul agendei feministe, generând de fapt un stereotip care nu ]ine cont de realiate în func]ie de context. Efectele gândirii postfeministe creeaz\ contraste tot mai puternice [i vizibile, pe fondul unor structuri de manipulare economic\.

Marile industrii au nevoie de femei dependente de imaginea independen]ei, pentru c\ acest lucru se vinde.

S-a dezvoltat [i un puternic contrast social între grupurile de femei care sunt ]inta marilor companii [i grupurile de femei s\race exploatate pe bani pu]ini, pentru a produce o marf\ destinat\ femeilor din clasa de sus [i cea de mijloc. Artistele participante în cadrul expozi]iei Perspectve 2008 practic\ un discurs autoreferen]ial.

Investigarea identitar\ implic\ femeia ca trup, ca prezen]\ biologic\, în sensul pe care Judit Butler, plecând de la teoriile lui Michel Foucault, îl acord\ corpului ca element performativ care joac\ un rol, fiind o suprafa]\ gravat\ [i

tion), and the way in which the condition is inequitable on the level of power. This project holds forth to observe not so much if feminism is relevant in the international contemporary art, but how it is relevant. This filter of analysis can only be applied by taking into account, as much as possible, the rule of diversity. Perspective 2008 gathers artists from various cultural areas, of different ages, different perspectives, as far as the project, although ambitious, must submit to the rules of space and financial implications.

Who is afraid of feminism? This is a question often asked and written after the end of the second wave of feminism, the one of difference and liberation, after solving the equality of rights problem, and entering a stage of emphasizing women’s power, and the pluralism of women’s experiences opposed to the so called victimist approach. In the East - European countries and in the Orient the politics of capacitation are relevant as far as the victimist stage has been overcome. Under the sign of post feminism Western culture offers the prototype of the socially and economically independent woman, of the liberated woman who rejoices the success of the feminist agenda, actually generating a stereotype which does not depend on reality and its context.

The effects of the post feminism thinking generate more powerful and visible contrasts, with a background of manipulative economical structures. Great industries need dependent women on the image of independence, because this is marketable. A powerful social contrast has been developing between the groups of women who are the main target of great companies and those of poor women harnessed for a small amount of money, in order to produce merchandise intended for the upper and middle class women.

The participant artists from the Perspective 2008 exhibition practice a self-referential discourse. The inquiry of identity implies the woman as a body, as a biological presence in the meaning that Judit Butler, starting from Michel Foucault`s theories, gives to the body as a performative element playing a role, being an engraved and shaped surface by power practices, and also in the meaning of a manifest of body preservation as a natural

a contemporary feminist art project

7

modelat\ de practicile puterii, [i în sensul unui manifest al conserv\rii trupului ca un dat anatomic natural.

Pericolul determinismului biologic este acela al men]inerii [i legitim\rii discrimin\rilor socio-culturale, în m\sura în care na[terea nu este respectat\ ca op]iune ci formulat\ ca obliga]ie. Lucr\rile artistei Emily Laliberte (Canada) vorbesc despre trauma avortului, dar conceptul s\u alunec\ spre o asumare a determinismului biologic dintro team\ ce vizeaz\ pierderea feminit\]ii, prin urmare a calit\]ilor materne, în lupta egalit\]ii de [anse.

Discursul asumat feminist nu este lipsit de confuzii ce ]in de calitatea infoma]iei [i experien]a personal\.

Lucr\rile din expozi]ie spun pove[ti, iar pove[tile depind de provenien]a cultural\ [i de tr\irea subiectiv\ a artistelor. Corpul este elementul tabu care trebuie s\ se fac\ vizibil, este instrument de atrac]ie [i de analiz\ a comportamentelor sociale masculine (Maria Friberg – Suedia), centru de informa]ii emo]ionale (Denise Pelletier – Canada), platform\ de contadic]ii [i dezbateri (Barbara Philipp – Olanda), instrument de ironozare a canoanelor patriarhale (Su Tomesen- Olanda), feti[ prin înveli[ul s\u conven]ional vestimentar (Jurate Rekeviciute – Lituania), semn cultural ca replic\ la pozi]ia avangardei (Chengyao He – China), manifest al combaterii abuzului (Mary Coble – SUA), [i conven]ionalismului religios (Dorota Nieznalska – Polonia). Chipul [i corpul femeii sunt prezen]e care amendeaz\ efectele de constrângere în sistemul tradi]ionalist patriarhal de tip oriental (Ryoko Suzuki – Japonia), dar [i mecanismul consumist al femeii postmoderne captiv\ practicilor feminit\]ii (Marilena Preda Sânc – România). Monica Mayer (Mexic) se amuz\ de felul în care corpul este receptat în func]ie de rolul pe care îl joac\, iar Doris Mayer (Austria) ironizeaz\ mitul blondei [i conven]ionalismul de tip asociativ al „practicilor feminine”. În teoriile despre corp se pune accent pe corp ca form\ de reprezentare, ca produs al tehnologiilor de gen (Foucault [i Teresa de Lauretis) care imprim\ trupul întrun anume context istoric, socio-cultural. În acest sens

anatomical fact. The danger of the biological determinism is the one of maintaining and legitimating sociocultural discrimination, as far as the birth is not respected as an option but couched as an obligation. The works of Emily Laliberte (Canada) talk about the trauma of abortion, but her concept slides towards an assumption of the biological determinism from a fear which endorses the loss of womanhood/femininiy, therefore the maternal qualities, in the fight for the equality of chances. The assumed feminist discourse does not lack confusions due to the quality of information and personal experience.

The works from this exhibition tell stories, and the stories lean upon cultural provenance and the subjective feeling of the artists.

The body is the taboo element which must become visible, is an instrument of attraction and analysis of masculine social behavior (Maria Friberg – Sweden), a centre of emotional information (Denise Pelletier – Canada), a platform of contradictions and debates (Barbara Philipp – The Netherlands), an instrument of ironizing the patriarchal norms (Su Tomesen - The Netherlands), a fetish by its conventional sartorial cover (Jurate Rekeviciute – Lithuania), a cultural sign as a response to the avantgarde position (Chengyao He – China), a manifest for abuse control (Mary Coble – USA), and religious conventionalism (Dorota Nieznalska – Poland).

The woman’s face and body are presences amending the effects of the oriental patriarchal traditional system (Ryoko Suzuki – Japan), but also the consuming mechanism of the postmodern woman captive of feminine practices (Marilena Preda Sânc – Romania). Monica Mayer (Mexico) amuses herself on the way in which the body is intercepted based on the role it plays, and Doris Mayer (Austria) banters the myth of the blonde and the associative conventionalism of „feminine practices”. Body theories emphasize the body as a form of representation, as a product of gender technologies (Foucault and Teresa de Lauretis) which imprint the body in a certain socio-cultural, historical context. Thus the corporality does not express but a time changing identity - that of gender – built along the social interactions. The body is not just a passive structure, but is also shaped based on options,

8

corporalitatea nu exprim\ altceva decât o identitate modificabil\ în timp - aceea a genului - construit\ pe parcursul interac]iunilor de tip social.

Dar corpul nu este doar o structur\ pasiv\ ci se modeleaz\ în func]ie de op]iuni preluând în acela[i timp un impresionant bagaj de influen]e necesar pentru integrarea social\. În arta contemporan\ româneasc\ exist\ o oarecare lips\ de mobilizare în privin]a organiz\rii unor evenimente de amploare având în vedere dificult\]le întâmpinate în a g\si resursele financiare necesare, spa]iul adecvat [i nu în ultimul rând, oamenii dispu[i s\ se înhame la munc\.

O expozi]ie interna]ional\ serioas\ presupune eforturi pe m\sur\, o echip\ de oameni responsabili, f\r\ handicapul comodit\]ii sau al temerilor fa]\ de reac]ia publicului la un concept.

Numero[ii parteneri de valoare ai proiectului Perspective 2008 demonstreaz\ importan]a regl\rii atitudinii fa]\ de arta feminist\ `n rela]ie cu istoria [i arta în acest spa]iu cultural, [i subliniaz\, nu bifarea unui discurs pe o agend\ cultural\, ci deschiderea c\tre normalitate.

taking over at the same time, an impressive baggage of influences, necessary for the social integration.

There is a certain lack of mobilization in Romanian contemporary art when it comes to organizing some events of vast proportions, taking into account the difficulties in finding the necessary financial support, the right space and last but not least, people willing to work. A serious international exhibition requires great efforts, a responsable team, without the handicap of ease or the one of fears of the public’s reaction to a particular concept.

The numerous valuable partners of Perspective 2008 project prove the importance of adjusting the attitude towards the feminist art in relation with history and art in this cultural area, and underline, not the simple act of checking off a discourse on the cultural agenda, but the opening towards normality.

10

Diana Dochia, istoric de art\, directoare Anaid Art Gallery art historian, director of Anaid Art Gallery

a contemporary feminist art project

11

Arta feminist\ ca provocare Scena artei contemporane americane în anii 1970 avea s\ aduc\ în prim plan feminismul.

Din California pân\ în New York aveau s\ se creeze locuri de întâlnire [i spa]ii de expunere în loft-uri [i studiouri, [i forme intelectuale de dezbatere în cadrul prelegerilor [i conferin]elor sus]inute în colegii [i universit\]i.

Toate aceste lucruri vor avea un impact radical asupra disciplinei istoriei artei, asupra educa]iei artistice [i chiar asupra modului de producere al artei în sine.

“Postmodernismul” afirma Miriam Schapiro, pictor\ [i fondatoare în 1971 a programului feminist de la California Institute of the Arts, “a luat na[tere în parte ca urmare a exploziei artei feministe” 1. În Europa arta feminist\ a ajuns rar la cotele de manifestare din America. În general, feminismul european era mult mai metaforic decât cel american sau britanic, având adesea referin]e istorice, în parte suprarealiste [i în parte literare, cu trimiteri la Antonin Artaud, [i psihologice, cu timiteri la opera lui Freud. În anii 1980 ac]iunile feministe aveau s\ exprime probleme legate de identitatea etnic\ [i de conturarea a unei politici culturale.

Anii 1970 - 1980 aduc în prim–plan statuarea unor noi genuri de exprimare artistic\ precum: fotografia, arta video, performance-ul, toate fiind în strans\ legatur\ cu arta feminist\. Cheri Gaulke afirma “În performance noi am întâlnit o form\ de art\ care era tân\r\, în afara tradi]iei picturii sau sculpturii. ~n afara mediilor tradi]ionale guvernate de b\rba]i”2 .

Mediul instala]iei permite o mai mare participare a privitorului la procesul “de completare a obiectului de art\” (cum spunea Duchamp). În multe instala]ii, privitorul p\trunde practic în opera de art\ într-un sens literal pen-

Feminist art as provocation The scenes of the American contemporary art in the 70s will bring feminism in the center. From California to New York meeting places and exhibition spaces were created in lofts and studios, and intellectual debates forms within lectures and conferences sustained in colleges and universities. All these things will have a radical impact on the discipline of art history, on the artistic education and on the nature of art-making itself. “The Post-modernism” said Miriam Schapiro, painter and founder in 1971 of a feminist program at California Institute of the Arts, “came into being in part as a result of the feminist art explosion”1 .

In Europe the feminist art rarely overtakes the same level as in America. In general, the European feminism was more metaphorical than its American and British counterparts. Its historical references were partly Surrealist and partly literary, with references to Antonin Artaud, and psychological, with references to Freud.

In the ‘80s the feminist actions will bring in discussion the ethnic identity and the beginning of a new cultural policy.

The ‘70-‘80s will bring in the center the establishment of new ways of artistic expression, like: photography, video art, performance, all being in a strong relationship with feminist art. Chery Gaulke said “In performance we found an art form that was young, without the tradition of painting or sculpture. Without the traditions governed by men”2 .

The installation medium allows a larger participation of the spectator to the process “of completion of the art object” (like Duchamp said). In many installations, the spectator dives into the works of art in the literary way, to experiment it. For the artists who are preoccupied with the identity problem, this last intrusion of the spectator is especially pertinent.

The broken limits reflect in the same way a certain influence, on the artists, made by Freud and Lacan, inspired by the psycho-therapeutic medium, prevailing in the art

1

1 RoseLee Goldberg, “Identities: feminism, multiculturalism, sexuality” in Performance, live art since the 60s, Thames&Hudson, Londra, 2004, p. 129 2 Ibidem 1

RoseLee Goldberg, “Identities: feminism, multiculturalism, sexuality” în Performance, live art since the 60s, Thames&Hudson, Londra, 2004, p. 129 2 Ibidem 1

12

p\trunde practic în opera de art\ într-un sens literal pentru a o experimenta. Pentru arti[tii preocupa]i de problema identit\]ii, aceast\ intruziune ultim\ a privitorului este în special pertinent\. Înc\lcarea limitelor reflect\ de asemenea o influen]\ cert\, asupra arti[tilor, de c\tre Freud [i Lacan, inspirat\ de mediul psihoterapeutic, dominant în cercurile de critic\ de art\ ale anilor 1970.

Dac\ posibilit\]ile tehnice media s-au extins prin integrarea diferitelor elemente (sunet, imagine, structurare sculptural\), artistul va începe s\-[i spun\ propria poveste din ce în ce mai frecvent. Înc\ de la început, video-ul va fi un mediu intens personalizat.

Arta video din anii 1980-1990 avea s\-[i canalizeze aten]ia spre nara]ia personal\, reprezentat\ de o c\utare a identit\]ii (în special culturale [i sexuale) [i a libert\]ii politice. În contrast cu hendonismul rampant, pe care îl implic\ imaginile post-media, no]iunea de corp va deveni în acest context o arm\ puternic\ de redirec]ionare a gândurilor spre o serie de probleme preponderent sociale – violen]a domestic\, abuzul, plagile mortale; au fost rediscutate în anii 1990 rechemând performance-uri cu ac]iuni proprii similare, ale anilor 1970. Arta corpului redescoperit\ în 1990 este de departe mult mai virulent\ [i la un nivel mult mai înalt f\cut\ public\ decât înainte.

Proximitatea mor]ii, homosexualitatea, lesbianismul, sexul animalic, chiar fotografia de moda a “eroinei chic”, devin apte de a fi material artistic, ce atrage aten]ia [i provoac\ furia.

by the psycho-therapeutic medium, prevailing in the art critic circles in the 70s.

If the possibilities of technical media have been extended through the integration of different elements (sounds, image, sculptural structure), the artist will also start to tell his/her own story more often. From the beginning, the video will be a very intense personalized medium.

The video art of the 1980-1990s has canalized the attention through the personal narration represented by the identity search (especially cultural and sexual) and the political liberties.

In contrast with the rampant hedonism, implied by the post-media images, the notion of body will become in this context a powerful weapon of redirection of thoughts through a series of preponderant social problems – domestic violence, abuse, mortal plagues; all were re-discussed in the ‘90s recalling performances with actions similar with those from the ‘70s.

The body art rediscovered in the ‘90s is far more virulent and to a higher level made public than before. The proximity of death, homosexuality, lesbianism, animal sex, even the fashion photography of the “chic heroine” become artistic materials that attract the attention and provoke anger.

Artists

instalation

16

Barbara Philip

(Olanda/The Netherlands)

Cuvântul “feminism” are o arom\ muceg\it\ în limbajul actual. În Regatul }\rilor de Jos oamenii se întreab\ care poate fi scopul feministelor din zilele noastre, pentru c\ majoritatea lucrurilor pentru care au luptat femeile în anii 1960 [i 1970 par s\ fi fost realizate. Din punctul meu de vedere cei care au luptat pentru drepturile femeilor în trecut au schimbat pozi]ia social\ a femeilor într-un sens pozitiv [i au avut succes în diverse domenii. Îns\ exist\ din ce în ce mai pu]in interes public pentru problemele femeilor în zilele noastre, exceptând domeniul artistic, iar progresia stagneaz\. Chiar întâlnim în societate un val de neo-conservatorism în cre[tere. Situa]ia prezent\ creeaz\ o stare de tensiune pentru femei care se afl\ între o eventual\ dorin]\ de întemeiere a unei familii [i pericolul sacrific\rii carierei profesionale dup\ ani buni de educa]ie. Este foarte ciudat faptul c\ în Regatul }\rilor de Jos nu exist\ foarte multe politiciene iar universit\]ile olandeze au cel mai sc\zut num\r de profesoare din Europa.

De[i mo[tenirile culturale din Fran]a [i din Regatul }\rilor de Jos sunt diferite, sistemul lor social se bazeaz\ pe o întoarcere rapid\ a femeior în câmpul de munc\ dup\ na[tere. Dar acest lucru nu înseamn\ c\ femeile câ[tig\ la fel ca b\rba]ii. Femeile sunt adesea for]ate s\ se întoarc\ pe pia]a muncii cât de repede posibil. Sistemul part-time este folosit ca un compromis de c\tre femei pentru a-[i îndeplini sarcinile de femei care muncesc, cât [i de mame.

Vina este un sentiment comun, îns\ ascuns în spatele tabuurilor. Ca s\ se analizeze situa]ia din Regatul }\rilor de Jos este necesar\ o citire printre rânduri. Perspectiva mea artistic\ feminist\ este influen]at\ de anii pe care i-am petrecut în Fran]a, Regatul }\rilor de Jos [i Austria.

Ceea ce m-a determinat s\ produc prima mea carte, Wellness/Stare de bine, a fost un articol ce avea ca subiect toxina botulinic\, care este mai bine cunoscut\ sub numele de “Botox”. Originile acestei toxine [i poten]iala ei folosire ca o arm\ chimic\ m-au inspirat s\ desenez imediat în termeni comparativi. Subtitlul c\r]ii mele, The First Prize/Locul întâi, se refer\ la obliga]ia de “a te sim]i bine” o atmosfer\ care ne înconjoar\ [i care pretinde s\ ne ofere toate oportunit\]ile în lumea noastr\ lustruit\. Dac\ te sim]i bine, dac\ i]i p\strezi corpul de femeie într-o condi]ie per-

The word “feminism” has a mouldy flavor in the use of daily language. In the Netherlands people often ask what can possibly be the goal of feminists today, because most of what women fought for in the 1960s and 1970s seem to have been achieved already. From my point of view those who fought for women’s rights in earlier times changed the social position of women in a positive way and they were successful in various fields. But there is less and less public concern for feminist issues nowadays, except in art, and the progression is stagnating. We even encounter a wave of increasing neo-conservatism in society. The present situation puts women in a position of tension between the eventual wish of a family and the danger of sacrificing their professional career after years of higher education. Strangely enough there are not many female politicians in the Netherlands and Dutch universities have the one of the lowest ratio of women professors in Europe.

Although the cultural background in France and in the Netherlands is different, their social system is based on a quick return of women in the general working process after pregnancy. But this does not mean that women earn as much as men. Women are often obliged to return to their work as quickly as possible. Part-time is used as a compromise by women in order to fulfill their duties both as workingwomen and mothers. Guilt is a common feeling, but hidden under taboos. In order to analyze the situation in the Netherlands one has to read between the lines.

My artistic feminist perspective is influenced by the years I have spent in France, the Netherlands and Austria.

What set me on the production of my first book, Wellness, was an article about the Botulinum Toxin, which is better known as “Botox”. The origins of this toxin and its potential use as a chemical weapon inspired me to draw down my associations immediately.

The subtitle of my book, The First Prize, refers to the obligation of “feeling good”, an atmosphere which surrounds us and pretends to offer us all opportunities in our glossy world. If you feel good, if you preserve your female body in perfect condition and you bring it close to the ideal form, you will win the first prize!

a contemporary feminist art project

17

fect\ [i îl aduci aproape de forma ideal\, vei câ[tiga premiul întâi! În aceast\ privin]\ e[ti pus\ în competi]ie cu alte femei [i m\surile care urmeaz\ conduc la subiectul celei de-a doua c\r]i ale mele, Reflexzonen/Zona de reflex. În desenele mele rivalitatea [i mitoc\nia în locul complicit\]ii sunt o sfer\ din spectrul larg, a rela]iilor dintre femei, pe care am ales s\ m\ axez. Pentru aceast\ carte m-am bazat pe experien]ele prietenelor mele, ale c\ror pove[ti leam colec]ionat. Desenele arat\ deasemenea c\ [i for]a fizic\ este folosit\ pentru men]inerea actualei structuri de putere [i pentru diminuarea cre[terii autocunoa[terii femeii.

Subtitlul, Click to order/Apas\ [i comand\, este un imperativ cu sugestia de liber\ alegere. Sper ca într-o zi aceast\ liber\ alegere s\ devin\ o realitate [i s\ nu r\mân\ blocat\ într-o ordine ambigu\ [i auto-referen]ial\.

In this respect, you are put in competition with other women and the measuring that follows leads to the subject of my second art book, Reflexzonen.

In my drawings, rivalry and mobbing instead of complicity are a sphere in the large spectrum of women relationships on which I choose to focus. For this book I built on the experiences of my female friends, whose stories I have collected. The drawings also show that even physical force is used to maintain the actual power structure and to diminish the growth of female self-reflection.

The subtitle, Click to order, is an imperative with the suggestion of free choice. I hope that one day this free choice will become a reality and will not remain stuck in an ambiguous, self-referential order.

Barbara Philipp

Barbara Philipp

Stare de bine, Premiul Întâi, [i Zona de reflex, Apas\ [i comand\, c\r]i de autor, tehnica mixt\, 22x30 cm Wellness, the first prize (original title: Der erste Preis), Reflexzone (original title: Reflexzonen) Click to order, artist books, mixed media,22x30 cm

prin amabilitatea artistei / courtesy of the artist

18

Chengyao He

foto

(China)

Fotografiile performance ale artistei He Chengyao pot fi interpretate ca ni[te reprezent\ri tipice ale opresiei, cu dimensiuni de gen particulare, suferite sub presiunea mi[c\rilor politice moderne din China. Totu[i, fermitatea dialogului ei interna]ional cu formele de avangard\ inoculeaz\ practica ei artistic\ cu percep]ia faptului c\ corpurile ([i vie]ile) femeilor sunt prinse în [i între sistemele socialiste [i capitaliste ale fabric\rii, reproducerii [i circula]iei semnului. Imaginile ei extind critica pe care Lingzhen Wang a f\cut-o despre limitele aduse de “literatura de supunere” sau “literatura celor r\ni]i”, literatur\ care s-a dezvoltat dup\ moartea lui Mao, [i care a creat un spa]iu public pentru reflec]ie asupra exceselor mi[c\rilor politice din trecut, în special Revolu]ia Cultural\.

Wang sus]ine c\ aceste lucr\ri au izolat impactul vie]ii politice asupra vie]ii individuale ca domeniu unic al experien]ei personale legitimat pentru o ]int\ public\.

Forme diferen]iate în func]ie de gen ale opresiei individuale, povestiri despre c\s\torii nefericite, abuz domestic, sau expresii ale dorin]elor sexuale femeie[ti considerate ca fiind nepotrivite nu au îndeplinit cererile de con]inut semnificativ politic.

Lucr\rile artistei He Chengyao înregistreaz\ o astfel de traum\, la nivelul corpului, cauzat\ de încerc\rile de separare a experien]elor personale imposibil de împletite ale politicului [i publicului, în special când imaginile, economii ale diferitelor epoci, interac]ioneaz\ în momentul actual al Chinei transna]ionale, postsocialiste.

Fotografiile performance ale artistei He Chengyao dezv\luie modalitatea în care genul sus]ine na]ionalismul [i transna]ionalismul, dar [i contradic]iile relat\rilor lor.

Folosindu-[i propriul corp ea demonstreaz\ cum femeia a fost baza discursului na]ionalist, într-un mod care le-a conferit putere femeilor îns\ le-a [i interzis exprimarea propriilor experien]e subiective. Performance-urile care au fost ini]iate cu Opening the Great Wall / Deschizând Marele Zid au lansat-o în circuitul artistic interna]ional.

Corpul ei în form\ fotografic\ p\trunde pe pia]\ ca o

He Chengyao's performance photographs might be read as typical representations of the oppression, with particularly gendered dimensions, suffered under modern political movements in China. However, her resolutely international dialogue with avant-garde forms injects her art practice with an awareness of how women’s bodies (and lives) get caught within and between socialist and capitalist systems of sign making, reproduction, and circulation. Her images extend the critique that Lingzhen Wang has made about the limitations of the exposure literature or literature of the wounded that emerged after Mao’s death, creating a public space for reflection upon the excesses of past political movements, particularly the Cultural Revolution. Wang argues that these works isolated the impact of politics on individual lives as the only realm of personal experience legitimate for public airing.

Gendered forms of private oppression’s stories about unhappy marriages, domestic abuse, or expressions of female sexual desire deemed inappropriate did not fulfill the requirements for politically significant content.

He Chengyao’s work registers such trauma, at the level of the body, caused by attempts to separate the impossibly intertwined personal experiences of the public and political, particularly when images economies of different eras interact in the current moment of transnational, post socialist China.

He Chengyao’s performance photographs reveal how gender underpins nationalism and transnationalism, but also the contradictions of their narratives. By using her body, she demon-

a contemporary feminist art project

19

strates how woman has been the ground for nationalist discourse, in a way that has empowered women but also disallowed utterance of their subjective experiences.

The performances that began with Opening the Great Wall also launched her onto the international art circuit.

Her body in photographic form enters the market as a flickering commodity image. And her performances, such as the one at the Victoria and Albert Museum in 2005, are now validated as art but struggle against the neocolonial Deschizând Marele Zid (fragment), Sasha Su-Ling Welland, worlding epitomized by the remarks of a reviewer for The Assistant Professor, Universitatea din Washington, Antropologie Guardian in which China represses individual artistic [i Studii feministe expression, especially that of women, so that it can only be recovered by and interpreted in the West.

imagine superficial\ de consum. Performance-urile ei, cum ar fi cel de la Muzeul Victoria [i Albert din 2005, sunt acum validate ca fiind art\, îns\ se lupt\ împotriva globaliz\rii neocolonialiste condensate în remarcile unui reporter de la ziarul The Guardian, în care China reprim\ expresia artistic\ individual\, în special pe cea a femeilor, a[a încât ea poate fi recuperat\ [i interpretat\ în Vest.

Opening the Great Wall (a part), by Sasha Su-Ling Welland, Assistant Professor, University of Washington, Anthropology & Women Studies

Cu Marcel Duchamp ca oponentul meu, fotografie,160 X 53 cm, 2001 With Marcel Duchamp as my opponent, photography,160 X 53 cm, 2001

prin amabilitatea artistei / courtesy of the artist

foto

20

Denise Pelletier

(Canada)

Lucrarea pe care v-o împ\rt\[esc este impregnat\ de emo]ia unei experien]e tr\ite. Rostul ei este s\ dezv\luie o alt\ fa]et\ din istoria invizibil\ a femeilor.

M\ consider continuatoarea semenelor mele artiste, deschiz\toare de drumuri în anii 1940, 1980, ori 1990….

Nu mai trebuie s\ duc aceea[i b\t\lie politic\ [i social\ cu acestea din urm\. Ele [i-au atins multe obiective, au adus multe schimb\ri de care beneficiez eu, voi to]i [i toate. Dar mai sunt înc\ multe de f\cut [i vor mai r\mâne multe de realizat pân\ când ne vom ocupa locul meritat în istoria umanit\]ii.

Am p\[it pe aceea[i cale a predecesoarelor mele, pentru mine îns\mi, pentru a face vizibil, pentru a în]elege [i ce simt acele femei c\rora li se neag\ feminitatea.

F\r\ ostenta]ie, m-am instalat într-un demers mai degrab\ feminin decât feminist. Colec]ionez cuvintele femeii, expresiile limbajului femeii, poezia sa unic\.

Dezv\lui aici o parte important\, con]inut\, re]inut\ în c\lu[ul limbu]iei impuse femeilor (aparat utilizat pentru a împiedica femeile s\ exprime ceea ce gândesc); fa]a ascuns\ a unei coregrafii de seduc]ie.

Implanturile mamare, f\cute pentru a seduce conform canoanelor sexului opus, devin implanturi amare.

Acesta este proiectul meu: Implanturi Amare.

Denise Pelletier

Le travail que je vous partage est empreint de l’émotion d’une experience vécue. L’ouvre est là pour devoiler un autre visage de l’histoire invisible des femmes. J’emboîte le pas à mes s?urs artistes, pionnières engagées des années 1940,1980, ou 1990….Je ne suis pas de la même bataille politique et sociale que ces dernières. Elles ont atteint beaucoup d’objectifs, elles ont emmenées des changements dont je bénéficie, vous tous et toutes aussi.

Mais il y a encore et il y aura toujours à faire pour que nous prenions notre place dans l’histoire.

Je poursuis le cheminement femmilier, pour moi aussi, faire voir, entendre, ces femmes d’un sexe qui n’en est pas un…

Sans trop de bruits, d’éclats, je suis installée dans une démarche féminine peut être plus que féministe. Je collectionne les mots femmiliers, les expressions de la langue femme, sa poésie singulière. Je dévoile ici une part importante, contenue, retenue dans la bride bavarde imposée aux femmes (appareil pour empêcher celles-ci d’exprimer leur quotidien); la face cachée d’une chorégraphie de séduction. Les implants mammaires devenus implants amères pour séduire selon les canons du sexe opposé.

Voici donc mon projet : Implants Amères.

Denise Pelletier

a contemporary feminist art project

21

Implanturi amare, fotografie, 2008 Implants amères, photography, 2008

prin amabilitatea artistei / courtesy of the artist

video

22

Doris Mayer

(Austria)

Undeva între “Feminismul este un mod de a tr\i individual [i de a lupta colectiv” a lui Simone de Beauvoir [i “S\rb\tore[te-te tu îns\]i, ceilal]i te vor urma!”

Prefer s\ nu arunc orzul pe gâ[te. {i îmi place ca în lucr\rile mele umorul s\ fie o strategie de comunicare: în cel mai bun caz el invit\ ambele genuri s\ se apropie de o lucrare, f\r\ nevoia de a se proteja, ci de a râde împreun\.

Hakeln / Cro[etând prezint\ trei genera]ii de femei care cro[eteaz\ împreun\. Lucreaz\ [i bârfesc cu o regularitate monoton\. În timpul film\rii în mod simultan cu aceast\ activitate tipic feminin\ are loc o conversa]ie.

Se speculeaz\ forma obiectului [i inten]ionalitatea lucr\rii.

Femeile r\spund relaxat la întreb\rile adresate de c\tre o voce b\rb\teasc\ (par]ial întrebând, par]ial ironic\) din spatele camerei de filmat.

Femeile formeaz\ o întregime compact\, ceva le leag\.

Blonds have more fun / Blondele se distreaz\ mai bine este un comentariu ironic despre faptul c\ a avea p\r ni se pare un fapt de la sine în]eles.

Doris Mayer

Somewhere between Simone de Beauvoir´s “Feminism is a way of living individually and fighting collectively”, and “Celebrate yourself, others will follow!”

I prefer boiled eggs for brunch to throwing raw eggs.

And I like humor as a strategy of communication in my works: in the best case it invites both genders to approach a work, without the need to protect them selves, but to laugh together.

Hakeln / Crocheting shows three generations of women, who are working on a common crochetwork. They are working and gossiping with monotonous regularity.

Simultaneously with the monotonous/regular and typical female activity, a conversation about this work and the videowork is taking place. There is a speculation about the form of the object and the intention of the work. The women are off-handedly answering questions that are asked by a male voice (partly asking, partly ironic) off camera. The women create a compact entirety, something connects them.

Blonds have more fun is an ironic comment on the fact that we consider having hair as a matter of course.

Doris Mayer

a contemporary feminist art project

23

Cro[etând, video, 11’ 47’’/ loop, 2002 Crocheting/HÄKELN, video, 11’ 47’’/ loop, 2002

prin amabilitatea artistei / courtesy of the artist

Blondele se distreaz\ mai bine, super 8 video, 16’’, 2002 Blonds have more fun, super 8 video, 16’’, 2002

video

24

Dorota Nieznalska

(Polonia/Poland)

“Poza“ de rug\ciune este lucrarea video în care artista goal\ – doar partea de sus a corpului este prezentat\ – î[i une[te mâinile într-un gest de rug\ciune. Ea depune foarte mult efort în aceast\ ac]iune, unindu-[i mâinile în încercarea de a-[i respecta sarcina cu scrupulozitate.

Efectul este u[or absurd, pentru c\ este clar c\ persoana este for]at\ s\ se roage, devenind în aceste circumstan]e un non-sens.

Imaginea static\, care apare între cadre, o prezint\ pe artist\ neclintit\ – a[a cum cel mai probabil au dorit cei care au subordonat-o.

Apoi, pe parcurs ce filmul se deruleaz\, ne întoarcem la realitatea în care mâinile ei atârn\ pierzându-[i puterea [i dezv\luindu-i sânii goi. Întregul film este în loop, la fel ca [i încerc\rile de subordonare a artistei. {i ea r\mâne de nesupus. text de Agata Jakubowska

"The Prayer pose is the video piece where the nude artist-the upper part of her body is presented-joins her hands in a gesture of petition. She puts a lot of effort into the action, pushing her hands against one another trying to do her task scrupulously. The effect is slightly absurd, because it is clear that the person is being forced to pray, with in such circumstances becomes nonsensical.

The freeze frame, which appears in shot intervals, presents the artist motionless-the way desired, most probably, by those who subordinate her.

Then, as the film goes on we return to the reality where her hands are hung losing their strength and reveal her naked breasts.

The whole film is repeated and so are the attempts to subordinate the artist.

And she remains indomitable." text by Agata Jakubowska

a contemporary feminist art project

25

„Poza“ de rug\ciune, video, 5’40’’/ loop, 2004 Prayer Pose, video, 5’40’’/ loop, 2004

prin amabilitatea artistei / courtesy of the artist

foto

26

Emily Laliberté (Canada) A fi tu îns\]i, cheia salv\rii (fragment) Îmi voi introduce perspectiva, spunând c\ ceea ce urmeaz\ nu este o poveste, ci un fel de relatare autobiografic\, o încercare de a-mi transforma experien]a personal\ într-o c\utare universal\ pentru valorificarea a ceea ce înseamn\ cu adev\rat a fi femeie. Poate p\rea un punct de vedere mult prea general, dar ceea ce încerc s\ exprim aici este c\utarea identit\]ii într-o lume de confuzie între gender [i drepturi pentru toate fiin]ele umane. Probabil c\ par mai extreminst\ decât sunt. Dar, de fapt, cred c\ este necesar ca visul unei egalit\]i interna]ionale s\ devin\ real...

Dup\ cum afirma Isabelle Alonso în num\rul din martie 2001 al revistei feministe Chienne de garde : «Atâta timp cât o singur\ femeie de pe planet\ va suferi efectele sexismului, lupta femeilor va fi legitim\ [i feminismul necesar. » La început un cataclism, o explozie, o femeie....A te na[te femeie înseamn\ s\ p\strezi un secret în inima ta, un secret care poate fi împ\rt\[it doar cu alte femei. S\ por]i esen]a vie]ii [i toate misterele ei presupune grele responsabilit\]i [i constrângeri sociale. Prin urmare, a existat o perioad\ când femeile au luptat ca s\-[i câ[tige libertatea, pentru dreptul de a alege, un timp al prelu\rii propriilor destine [i al alegerii de a nu mai fi victime ale jugului b\rb\tesc.

Am purtat cândva o respira]ie care ne deschide sim]urile spre imensitatea vie]ii. Am purtat arta înl\untrul meu, o realizare care avea puterea s\ creeze sau s\ distrug\, o putere unic\ care a speriat b\rbatul din spatele copilului.

Din dragoste am refuzat acest dar pe care via]a mi l-a oferit f\r\ s\ în]eleg cu adev\rat implica]iile ac]iunii mele. Dar via]a a fost mai puternic\; a curs în pieptul meu timp de câteva s\pt\mâni [i m-a f\cut s\ realizez c\ noi femeile nu ne putem nega esen]a. Din acea zi proclam frumuse]ea [i unicitatea femeii [i s\rb\toresc calitatea de a fi femeie în fiecare zi. Prin lucr\rile mele exprim realitatea pierderii unei identit\]i feminine precum [i pierderea culturii prin globalizare [i o c\utare în acela[i timp.

Being yourself, a key of salvation (excerpt) will introduce my perspective, saying that what is coming next is not a story, but a kind of autobiographical account, which is an attempt to transform my particular experience into a universal research for the valorisation of what being a woman means deeply. It might sound like an over generalized point of view, but what I’m trying to express here, is my fundamental quest for identity in our world of confusion between gender and rights, for all those human beings. I’m probably looking much more extreme than I am. But, actually, I think that it’s necessary to make the dream of a real international equality coming true… Like Isabelle Alonso said in the March 2001 issue, of the feminist magazine Chienne de garde: «Tant qu'une seule femme sur la planète subira les effets du sexisme, la lutte des femmes sera légitime, et le féminisme nécessaire.»

In the beginning, a cataclysm, an explosion, a woman. To be born a woman means to keep a secret in your heart, a secret that can only be shared with other women. To bear the essence of life and all its mysteries carries heavy responsibilities and social constraints. Hence, there was a time when women fought to gain their freedom, to have the right to choose, a time when they took ownership of their destinies and choose to no longer be victims of man’s yoke. I once carried this breath, a vivifying breath that opens our senses to life’s immensity. I was carrying the art inside of me, an achievement that had the power to create or destroy, a unique power that frightened the man behind the child. For love, I refused this gift that life had given me, without really understanding the implication of my action. But life was stronger; it flowed in my bosom for a few weeks and made me realize how, as women, we cannot deny our essence. Since that day, I proclaim woman’s beauty and uniqueness and I celebrate womanhood daily.Through my artistic creation, I express the reality of a loss of a feminine identity as well as the loss of culture through globalization and a quest at the same time.

Emily Laliberté

Emily Laliberté

a contemporary feminist art project

27

Emily, chromogen print, 30x45 inch, 2008

prin amabilitatea artistei / courtesy of the artist

instalation

28

Jurate Rekeviciute

(Lituania/Lithuania)

Lucr\rile faimoasei artiste lituaniene Jurate Rekeviciute reprezint\ o nou\ abordare a artei grafice conven]ionale. În ceea ce prive[te imprimarea tradi]ional\ Jurate Rekeviciute este mai mult o reprezentant\ a sub-culturii. {i-a creat propriul mediu de lucru unde criteriul conven]ional de percep]ie artistic\ nu mai exist\. Toate lucr\rile artistei [i f\r\ îndoial\ propria imagine artistic\ sunt marcate de excentricitate. Cele mai recente lucr\ri ale ei sunt realizate într-o tehnic\ proprie – a imprimat în relief haine second hand [i a ad\ugat cu ingeniozitate o iluzie a “corpului” cu o “iscusit\” linogravur\.

Lucr\rile par s\ absoarb\ c\ldura oferit\ de corpul fostului proprietar al hainelor [i istoria dezvolt\rii spirituale a oamenilor pierdu]i; lucr\rile devin active social [i provocatoare.

Lucr\rile realizate în tehnic\ mixt\ – zeflemitoare [i juc\u[e – dezv\luie ironic valoarea aspectelor vie]ii demne de analizele lui Z. Freud, [i atrag prin simplitatea lor aparent\.

La o prim\ privire sunt u[or de în]eles, [i totu[i, în esen]\ nestatornice [i polisemantice. Sociale, iste]e, uneori [ocante, puternice, picante, rudimentare, [ic, aceste lucr\ri exprim\ dezvoltarea continu\ a artei grafice contemporane [i necesitatea unei concep]ii actuale.

Ignas Kazakevicius, critic de art\, Lituania

The artworks of famous Lithuanian artist Jurate Rekeviciute are a new approach to the conventional graphic art. In terms of traditional printmaking Jurate Rekeviciute – is more likely a representative of sub-culture. She has created her own media where a conventional criterion of artistic perception no longer exists.

All works of the artist and, undoubtedly, her own artistic image are marked by eccentricity. The latest works of the author are made in original technique – making relief print of second-hand clothes and skilfully supplementing a “body” illusion with “sharp” linocut. The works seem to absorb warmness from the body of the former owner of clothes and spiritual development history of lost people; the works become socially active and provocative. Works made in mixed technique - mocking and playful - ironically reveal the life aspects worth of Z. Freud’s insights, attract by their seeming simplicity. At the first glance are easily understandable, however in fact - versatile and poly-semantic. Social, smart, sometimes shocking, powerful, hot, rough, posh, these artworks express further development of contemporary graphic art and necessity of topical conception.

Ignas Kazakevicius, art critic, Lithuania

a contemporary feminist art project

29

Intriga I-II-III-IV / Intrigue I-II-III-IV, relief print, 100X70 cm, 2007

prin amabilitatea artistei / courtesy of the artist

Timp II-III-IV / Time II-III-IV, relief print, 100X70 cm, 2007

30

Maria Friberg

video

(Suedia/Sweden)

În centrul proiectului artistic al Mariei Friberg se afl\ o obsesie pentru masculinitate sau, mai precis, homosocializare, un termen inventat de experta în literatur\ Eve Kosofsky Sedgwick, pentru a descrie tensiunile erotice subtile care se afl\ la baza rela]iilor dintre b\rba]i. În fotografiile [i filmele pe care le-a produs începând cu anii 1990, Frieberg a c\utat cu consecven]\ s\ expun\ masculinitatea ca pe un construct social, un performance, [i s\ exploreze jocurile puterii masculine de domina]ie [i supunere. Începând cu Confront Me Back / Confrunt\-m\ [i Somewhere Else / Altundeva, directorul în costum gri a ocupat un loc central în opera lui Friberg ca un reprezentant al b\rbatului universal.

Ea încearc\ în repetate rânduri s\-i expun\ anxiet\]ile – sociale, economice, sexuale, vestimentare. Procedând astfel Friberg ofer\ metode alternative de reprezentare a masculinit\]ii tradi]ionale. B\rba]ii lui Friberg nu sunt oameni de afaceri agresivi, independen]i, ambi]io[i, competitivi; în schimb ei sunt nesiguri în privin]a cravatelor, [i caut\ cu disperare aplauzele maselor; nu se simt confortabil în scaunele lor, plutesc într-o mare de spum\, adorm întin[i pe paturi, sunt domina]i de câini masivi, sau, a[a cum se observ\ mai bine în fotografiile ei recente, se înclin\ lini[ti]i în copaci enormi, sau stau întin[i pasiv peste cauciucuri industriale periculos de masive. Apatizând puterea lor masculin\ în scenele narative [i compozi]iile ei formale, Friberg deconstruie[te conven]iile restrictive din jurul concep]iilor tradi]ionale de masculinitate, [i multiplele rela]ii cu mitul puterii, [i ofer\ în schimb o alternativ\, [i îndr\znesc s\ spun o construire a unei masculinit\]i tandre [i vulnerabile în esen]a ei.

Maura Reilly, curatoare, Centrul pentru Art\ Feminist\ Elizabeth A. Sackler, Muzeul Brooklyn

At the heart of Maria Friberg’s artistic project is an obsession with masculinity or, more precisely, homosociality, a term coined by literary scholar Eve Kosofsky Sedgwick to refer to the subtle erotic tensions underlying social relations between men. In the still and moving images she has produced since the early 1990s, Friberg has consistently sought to expose masculinity as a social construction, a performance, and to explore male power plays of domination and submission. Beginning with Confront Me back and Somewhere Else, the gray-suited executive has held a central role in Friberg’s work as a stand-in for the universal male. It is his anxieties—social, economic, sexual, sartorial—that she seeks to expose, over and over again. In doing so, Friberg offers alternative ways of representing traditional masculinity.

Friberg’s men are not aggressive, independent, ambitious, competitive, corporate business men; instead they are insecure about their ties, and search desperately for applause from crowds; they are uncomfortable in their chairs, afloat in a massive sea of foam, asleep prone on beds, toppled by big dogs, or, as is visible in her more recent photographic works, reclining peacefully in oversized trees, or passively stretched out on dangerously massive industrial tires. By defusing their power as males in her narrative scenes and formal arrangements, Friberg deconstructs the restrictive conventions surrounding more traditional conceptions of masculinity, and its multiple relationships to the myth of power, and offers up instead an alternative, and dare I say hopeful, construct of a vulnerable, tender masculinity in its place.

Maura Reilly, Curator of the Elizabeth A. Sackler Center for Feminist Art, Brooklyn Museum

a contemporary feminist art project

31

Priveli[tea pictat\, 2-channel video, 2003 Painted view, 2-channel video, 2003

prin amabilitatea artistei / courtesy of the artist

video

32

Marilena Preda Sânc

(România/Romania)

DIVA este femeia f\r\ vârst\, femeia comun\.

Ea consi-der\ ritualul cosmetiz\rii propriei imagini o practic\ fireasc\ pe care o include în mecanismul aglomerat al existen]ei zilnice. Ac]iuni utile [i inutile tatueaz\ epiderma fiin]ei noastre imersat\ în centrifuga citadinului.

Ne c\ut\m identitatea. Tânjim dup\ momentul de pauz\.

DIVA is the ageless woman, the ordinary woman.

She considers the ritual of her self-image cosmetization a natural practice which she includes in the every day crowded mechanism of existence. Useful and useless actions tattoo the epidermis of our being immersed into the urban centrifuge. We are searching for our identity.

We crave for a break.

Lucrarea media DIVA const\ într-un monitor pe ecranul c\ruia se poate citi, într-o not\ auster\ / ironic\, un slogan THE MOST I LIKE IS DOING NOTHING. Imagini din RITUALUL COSMETIZ|RII prezint\ în loop o mi[care repetitiv\ de gimnastic\ care sugereaz\ travaliul, rutina, up and down-ul nostru zilnic. Paradoxul rezult\ din inten]ia de a te opri, explicit pronun]at\ în slogan, [i imposibilitatea de a o face.

THE MOST I LIKE IS DOING NOTHING is Diva’s slogan in an ironic, austere manner. The Ritual of Cosmetization presents in a loop a repetitive gymnastic motion that suggests labor, routine, and our daily ups and downs.

The paradox comes from the intention of stopping, clearly specified in the slogan, and the impossibility of doing so.

Marilena Preda Sânc

Marilena Preda Sânc

a contemporary feminist art project

33

Diva, print digital [i video, 2008 Diva, digital print & video, 2008

prin amabilitatea artistei / courtesy of the artist

34

Mary Coble

video

(SUA/USA)

Asocia]ia American\ de Psihiatrie a declasificat homosexualitatea din categoria tulbur\rilor mentale în 1973; în prezent atât Asocia]ia American\ de Psihiatrie cât [i Asocia]ia American\ de Psihologie declar\ terapia de aversiune ( în cazul în care este folosit\ ca tratament pentru homosexualitate) ca o violare a standardelor profesionale. ”Un doctor î[i poate pierde licen]a de liber\ practic\ din aceast\ cauz\” afirm\ Mary Coble, “dar înc\ este raportat\ folosirea acestei terapii de [oc, nelegitimate de psihiatrii sau institu]ii abilitate din domeniu.”

Ca multe dintre lucr\rile lui Coble, Aversion / Aversiune este rezultatul cercet\rii ei constante în domeniul identit\]ii sociale a homosexualilor [i transgenderilor. Lucr\rile ei anterioare au examinat indiferen]a organiza]iilor menite s\ urm\reasc\ [i s\ previn\ violen]a împotriva homosexualilor, lesbienelor, bisexualilor [i transgenderilor. În Note to Self / Not\ c\tre sine , prezentat la Conner în septembrie 2006, Coble [i-a inscrip]ionat pe spate cu un pistol de tatuaj f\r\ cerneal\, numele a 400 homosexuali, lesbiene, bisexuali [i transgenderi uci[i – victime ale unor crime care nu au fost raportate niciunei baze de date centralizate.

Cu Aversion, Coble sper\ s\ evoce manipularea psihologic\ care subliniaz\ [ocul psihic provocat de terapia de aversiune.

The American Psychiatric Association declassified homosexuality as a mental disorder in 1973; currently both the American Psychiatric Association and the American Psychological Association declare aversion therapy (when used as a treatment for homosexuality) a violation of professional standards. “A doctor could lose a license over it,” Coble says. “But there are reports of this shock therapy still happening, not supported by psychiatrists or any mental health institution.”

Like much of Coble’s work, Aversion is the result of her constant research into the civic identity of gay and transgender people. Her previous works have examined the indifference among organizations tasked with tracking and preventing violence against gay, lesbian, bisexual, and transgender people. In Note to Self performed at Conner in September 2006, Coble had the names of 400 murdered gay, lesbian, bisexual and transgender people—the victims of crimes not reported to any central database—inscribed on her back with an inkless tattoo gun.

With Aversion, Coble hopes to evoke the psychological manipulation that underscores the physical shock of aversion therapy.

Washington CityPaper, May 18-24 2007 Mind the zap. Mary Coble examines the shocking history of electroconvulsive aversion therapy.(excerpt)

By Kriston Capps

Washington CityPaper, 18-24 mai 2007 Avertizare de [oc. Mary Coble examineaz\ istortia [ocant\ a terapiei electroconvulsive de aversiune. (fragment). de Kriston Capps

Aversiune, Prima {edin]\, video, 4:13:07, 2007 Aversion, Session One, video, 4:13:07, 2007

a contemporary feminist art project

35

Interviu ON: Din punct de vedere politic, social [i artistic feminismul a avut un impact semnificativ cu decenii în urm\. Ast\zi arta feminist\ este deseori dispre]uit\. În calitate de artist\ feminist\ lesbian\ crezi c\ arta contemporan\ mai are nevoie de o perspectiv\ feminist\ [i de ce?

MC: Arta contemporan\ este incitant\ datorit\ perspectivelor unice ale arti[tilor asupra unor numeroase idei [i probleme. O perspectiv\ feminist\ ne poate extinde gradul de în]elegere al unui grup de oameni care adesea sunt oprima]i [i trecu]i cu vederea.

ON: Ce a[tept\ri ai de la oameni dup\ vizionarea filmului Aversion?

MC: M\ a[tept ca oamenii s\-[i pun\ întreb\ri despre ceea ce v\d, s\ contemple motivul pentru care mâna, pe care ei o urm\resc, se zbate [i s\ se întrebe ce cauzeaz\ încordarea tendoanelor ca mai apoi s\ le elibereze. Realizarea faptului c\ mâna reac]ioneaz\ la un [oc electric livrat în conjunc]ie cu imageria homo-erotic\ provoac\ reflec]ia asupra terapiei de aversiune folosit\ în trecut pentru „a trata” homosexualii.

Aceast\ con[tientizare are poten]ialul de a schimba percep]ia unei imagini frumoase într-o experien]\ tulbur\toare cu implica]ii etice.

prin amabilitatea / courtesy of Conner Contemporary Art

Interview ON: Politically, socially and artistically feminism had a great impact decades ago. Today feminist art is often disregarded. As a lesbian feminist artist do you think that contemporary art still needs a feminist perspective? And why?

MC: Contemporary art is exciting because of artists’ unique perspectives on a myriad of ideas and issues. A feminist perspective can expand our understanding of a group of people who are sometimes overlooked and oppressed.

ON: What do you expect from people after watching Aversion video?

MC: I expect people to question what they are seeing, to contemplate why the hand they are watching is writhing and wonder what is causing the tendons to tighten, then slowly release. Realization that the hand is reacting to electro shock delivered in conjunction with homo-erotic imagery elicits reflection on past use of aversion therapy to "treat" homosexuals. This awareness has the potential to turn perception of a beautiful image into an unsettling experience with ethical implications.

36

Monica Mayer

foto

(Mexic)

La începutul anilor 70, când eram la [coala de art\ din Mexic, dou\ evenimente m-au f\cut s\ realizez c\ faptul de a fi femeie va influen]a modul cum este perceput\ arta mea. Primul eveniment s-a petrecut atunci când o coleg\ student\ a ]inut o prelegere despre artistele din trecut, fapt care era uimitor pentru c\ niciuna nu fusese vreodat\ inclus\ în vreunul din cursurile noastre de istoria artei. În timpul discu]iilor care au urmat dup\ prezentarea ei, to]i b\rba]ii prezen]i la curs au fost de comun acord c\ femeile nu erau la fel de creative ca b\rba]ii pentru c\ ele pot da na[tere. Câteva luni mai târziu, a avut loc la [coala noastr\ de art\, o mi[care important\\ a studen]ilor care cereau o schimbare în programele academice. Într-o zi am mers la toalet\ [i am observat c\ pe perete era pictat un text care cerea femeilor s\ fac\ dragoste cu b\ie]ii din [coal\ pentru a-i men]ine puternici în lupt\. Faptul c\ am fost la fel de active în aceast\ mi[care p\rea irelevant. Se pare c\ nu eram vizibile decât ca obiecte sexuale.

Din fericire erau anii ‘70 [i în Mexic exista o mi[care feminist\ în cre[tere. M-am al\turat acestei mi[c\ri [i am militat timp de doi ani. Pe când înc\ eram în [coal\ am citit despre Cl\direa Femeii din Los Angeles, [coala pe care Judy Chicago, Arlene Raven [i Sheila De Brettville au deschis-o [i am decis s\ merg [i s\ studiez acolo dup\ [coala de art\. M-am întors în Mexic la începutul anilor 1980 [i am ini]iat un workshop despre arta feminist\ la vechea mea [coal\ de art\. Am format un grup numit: Tlacuilas y Retrateras. Am format deasemenea un alt grup împreun\ cu Maris Bustamante numit Polvo de Gallina Negra / Praf de G\in\ Neagr\, care denume[te un remediu împotriva deochiului. Ne-am gândit c\ era greu s\ fii artist, [i mai greu s\ fii o femeie artist, dar cine se hot\ra s\ devin\ artist\ feminist\ avea nevoie de o protec]ie special\ a[a c\ am inclus-o chiar în numele grupului. Umorul era cea mai puternic\ unealt\ a noastr\, [i singura strategie posibil\ într-o societate extrem de sexist\, tradi]ional\ [i catolic\. Pentru c\ provin dintr-o ]ar\ unde 40% din popula]ie tr\ie[te într-o s\r\cie extrem\ [i unde rasismul este

In the early seventies, when I was in art school in Mexico, two events made me realize that the fact that I was a woman would affect how my art was perceived. The first one was when a fellow student gave a talk on women artists from the past, which was quite amazing because none had ever been included in any of our art history classes. During the discussion after her presentation, all the guys in the class agreed women were not as creative as men because we could give birth. A few months later, there was an important student movement at our art school that demanded a change in the academic programs. One day I went into the bathroom and there was a large text painted on the wall asking women to make love to the guys in school to keep them going in the struggle. The fact that we had been just as active in the movement seemed irrelevant. Apparently we were invisible except as sex objects.

Fortunately, it was the seventies and in Mexico there was a growing women’s movement. I joined it and militated in it for two years. While still in school I read about the Woman’s Building in Los Angeles , the school that Judy Chicago, Arlene Raven and Sheila De Brettville opened and I decided to go and study there after art school.

I returned to Mexico in the early 1980’s and started a workshop on feminist art at my old art school. We formed a group called Tlacuilas y Retrateras. I also formed another group with Maris Bustamante called Polvo de Gallina Negra, which is a remedy against the evil eye. We figured it was hard to be an artist, harder to be a women artist, but anyone that decided to be a feminist woman artist would need some special protection so we had it even in our name. Humor was our strongest tool, and the only strategy possible in a highly sexist, traditional and Catholic society. Coming from a country where 40% of the population lives in extreme poverty and where racism is so engrained that we don’t even talk about it, I define myself as a feminist because it allows me to understand my own oppression and to detect when I myself am the oppressor of others. It lets me to understand power relationships, which are always complex, and it gives me empathy. I also believe that feminism is the mother of all battles towards equality since you can’t

a contemporary feminist art project

37

atât de înr\d\cinat încât nici nu vorbim despre el, m\ definesc ca feminist\ pentru c\ îmi permite s\-mi în]eleg propria opresiune [i s\ îmi dau seama când eu îns\mi devin opresoarea altora. Îmi permite s\ în]eleg puterea rela]iilor, care sunt întotdeauna complexe [i îmi d\ruie[te empatie. Cred de asemenea c\ feminismul este mama tuturor b\t\liilor pentru egalitate din moment ce nu î]i poti ignora sau satiriza “inamicul” pentru c\ el este tat\l, so]ul, fratele, fiul [i prietenul: trebuie s\ înv\]\m s\ negociem [i s\ tr\im împreun\ ca fiin]e umane.

ignore or satirize “the enemy” because they are our fathers, husbands, brothers, sons and friends: one has to learn to negotiate and grow together as human beings.

Monica Mayer (excerpt)

Monica Mayer (fragment)

Travestit\ f\r\ voie, performance, 4 printuri digitale tip tabloid, 2008 Transvestite without will, performance, 4 digital images tabloid size, 2008

prin amabilitatea artistei / courtesy of the artist

video

38

Su Tomesen

(Olanda/The Netherlands)

S-s-s-s-schimb\ri Apar]in unei prime genera]ii de femei care este în principiu capabil\ s\ ac]ioneze independent de b\rba]i.

Pentru mine este firesc s\ am libertatea de a m\ dezvolta [i îmbog\]i ca fiin]\ uman\, în afara preocup\rii – necesar\ în alte culturi - pentru un frate, tat\, logodnic sau so].

Eu cred c\ a[a este corect. Se întâmpl\ ca printre prietenii mei s\ am câ]iva „b\rba]i femini[ti”. Ei nu se declar\ ad-literam a[a, îns\ sunt femini[ti, de exemplu ei respect\ femeile [i se a[teapt\ ca ele s\ aib\ personalitate [i s\ fie autonome, hot\râte [i inteligente. Prietenul meu este unul dintre ei. În timpul c\l\toriilor mele observ diferite abord\ri c\tre femeile [i fetele autonome. Nu trebuie s\ c\l\toresc prea departe ca s\ observ asta. Uneori o c\l\torie este un salt în timp c\tre o perioad\ pe care am considerat-o trecut\.

Pentru c\ s-s-s-s-schimb\rile necesit\ timp, înc\ mai avem nevoie de feminism.

Filmul 'Balls and Girls' / Testicule (pop. Coaie) [i fete prezentat în expozi]ia Perspective este rezultatul unui proiect medical: cercetarea anatomiei clitorisului în stare de excita]ie folosind scanarea cu rezonan]\ magnetic\. Faptul c\ cercet\torii fac aceste scan\ri atunci când femeile î[i provoac\ orgasm în timpul unei [edin]e de scanare, poate fi un act feminist în sine. Am comparat povestea c\l\toriei din interiorul scan\rii cu cele pe care le-am f\cut în anii trecu]i. Dac\ „a avea coaie” este apogeul pe care îl poate atinge o persoan\ curajoas\, înseamn\ c\ [i eu fac parte din aceast\ categorie.

Su Tomesen, Amsterdam , August 28, 2008

Ch-ch-ch-ch-changes belong to one of the first generations of women that are in principle able to operate independently from men.

For me it's normal to have the freedom to develop and enrich myself as a human being apart from the -in other cultures necessary- concern of a brother, father, fiancé or husband.

I think that is right. Among my friends I happen to have quite some "feminist men". They don't call themselves this way literally, but they are feminist, i.e. they respect and expect women to have personality and to be autonomous, assertive and intelligent. My boyfriend is one of them.

While traveling I notice different approaches towards autonomous girls and women. I don't need to travel far to experience that. Sometimes a journey is a time warp to a time I have considered past. Since ch-ch-ch-ch-changes take time, we still need feminism.

The video 'Balls and Girls' in the Perspective exhibition is the outcome of a certain medical project: a research of the anatomy of the clitoris in an aroused state through the use of MRI scans. The fact that researchers make scans while women generate an orgasm themselves in an MRI scan, might be feminist in itself. I compared the story of the trip inside the scan with the travels I haven been making in the past years. If "having balls" is the summit of being a courageous person, I guess I'm one of them.

Su Tomesen, Amsterdam , August 28, 2008

a contemporary feminist art project

39

Testicule (pop. coaie) [i fete, video, 5’7’’, 2008 Balls and Girls, video, 5’7’’, 2008

prin amabilitatea artistei / courtesy of the artist

foto

40

Ryoko Suzuky

(Japonia/Japan)

Seria de lucr\ri Bind / Legare este o expresie a condi]iei mele umane de la un anumit moment: o adult\ care s-a eliberat din lumea construit\ de p\rin]i [i al]i adul]i, pentru a acumula un mod de gândire [i o experien]\ personale.

Bind prezint\ o femeie care se confrunt\ cu originile ei femeie[ti. În aceast\ serie de lucr\ri m\ înf\[or în piele de porc, care a fost înmuiat\ în sângele meu, ca un simbol al propriei condi]ii femeie[ti. În acea perioad\ reflectam la via]a mea, care era într-un proces de transformare. Dup\ copil\ria [i via]a pe care adul]ii mi-au f\urit-o, am început s\-mi explorez via]a ca o fiin]\ independent\. Legându-mi ochii, nasul, gura [i urechile cu piele de porc pentru a-mi reseta sim]urile, am folosit o reduc]ie senzorial\ agresiv\ pentru a intra în leg\tur\ cu interiorul meu. În acest sens, seria Bind este un documentar artistic al dezvolt\rii mele obscure ca fiin]\ uman\ care devine femeie.

Lucr\rile mele de mai târziu, investigheaz\ din exterior identitatea femeii în cadrul societ\]ii.

De fapt, mul]i dintre oamenii care mi-au v\zut lucr\rile au în]eles deja seria Bind ca pe o expresie a situa]iei femeilor japoneze, dintre care multe, chiar [i în acest moment, nu sunt libere s\ decid\ pentru via]a lor, pe un fundal al structurilor familiei tradi]ionale.

Cred c\ arta contemporan\ feminist\ portretizeaz\ progresul calit\]ilor senzitive ale fiin]ei umane în cadrul problematicilor sociale.

Ryoko Suzuky

The "Bind" series of works is an expression of my human condition at the given time: a grown-up who has taken off, out of the world introduced by my parents and other adults, acquiring my own thinking and experience.

"Bind" shows a woman who is dealing with her female origin. In this work series, I am binding myself with pigskin, which had been soaked in my blood, as a symbol of my womanhood.

At the time, I was reflecting on my life, which was in the process of transformation. A child before, and living a life that adults provided me with, I started to explore my life as an independant being - by binding my eyes, nose, mouth, and ears with pigskin in order to ‘reset’ my senses – using an aggressive sensual reduction in order to get in touch with my core. In this way, the "Bind" series is an artistic documentary of my recondite development as a human being becoming a woman. My later works, then, investigate further outside, on female identity within society.

In fact, many people seeing my work already understood the "Bind" series as expressing the situation of Japanese women, of whom many are, at this time, not free to decide their lives for themselves, in front of the background of traditional family structures.

I believe that contemporary feminist art envisions the progress of sensitive qualities of being human in a social state of affairs.

Ryoko Suzuky

a contemporary feminist art project

41

Legare, chromogenic color print, 110x135 cm, 2001 Bind, chromogenic color print, 110x135 cm, 2001

prin amabilitatea artistei / courtesy of the artist

42

Femlink

video

(Fran]a-SUA/France-USA)

Diversitate cultural\ nu este doar un slogan pentru FemLink, o asocia]ie al c\rei nume trimite c\tre leg\tura dintre artiste din întreaga lume, dincolo de na]ionalit\]i [i culturi. Colajul nostru video se adreseaz\ oricui este convins c\ o oper\ de art\, citând-o pe Françoise Colin, trebuie s\ “creeze sim]ul uman”. Diversitatea cultural\ este r\d\cina colajului nostru video; hrana [i bog\]ia lui. Atât autonome cât [i unice, lucr\rile din acest colaj video imit\ lumea într-un stil artistic propriu, generând perspective, oferind noi viziuni [i posibilit\]i.

Astfel Femlink c\l\tore[te prin lume ca s\ creeze o re]ea care, departe de a imita Web-ul, î[i propune s\ genereze leg\turi reale între femeile din asocia]ie. O asemenea re]ea poate supravie]ui numai prin leg\turi vii: leg\turi estetice între lucr\ri [i artiste. Sper\m s\ readucem la via]\ un loc care s\ beneficieze de pe urma diferen]elor dintre noi. Totu[i, lucr\rile asocia]iei Femlink, departe de a se elibera de orice identificare particular cultural\, vor exprima, dac\ artista va dori asta, imprimarea r\d\cinilor Cultural diversity is no empty slogan for Femlink, an association whose very name points to the link between female artists throughout the world, beyond nationalities and cultures. Our video collage speaks to everyone who is convinced that a work of art, using Françoise Colin’s phrase, should ‘make human sense’. Cultural diversity is the root of our video collage; its sustenance and richness.

Both autonomous and singular, the works of this video collage echo the world, in their own artistic way, opening prospects, offering new views and providing possibilities.

Thus Femlink travels around the world until it can create a network which, far from imitating the Web, aims at tying real bonds between the women of the association.

Such a network can live only through living connections: aesthetic connections between works and artists. We hope to bring back to life a place that benefits greatly from our differences. However the works of Femlink, far from setting themselves free from any particular cultural identification, will express, should the artist wish so, the print of their territorial and singular roots. For a long

1

5

9

a contemporary feminist art project

43

1. Ce vrei?/What do you want? , Maria Rosa Jijon (Ecuador); 2. Inima mea/My heart, Alena Kupcikova (Cech Republic); 3. Un peisaj aspectual al min]ii/An aspectual mindscape, Siti A. Binte Ab Majid (Singapore); 4. Preocupare/Preoccupation, Grimanesa Amoros (Peru); 5. Copil `nvﾃ｢rtindu-se/Spinning baby, Nicoletta Stalder (Switzerland); 6. ﾃ始 timp/In time, Evgenija Demnievska (Serbia); 7. S\rutul suspendat/The kiss suspended, Dalia al Kury (Jordan); 8.Prea mult/Too much, Veronique Sapin (France); 9. F\r\ titlu/No title, Marta Ares (Argentina); 10.

Preocupare/Preoccupation, Maria Papacharalambous (Cyprus); 11. Ce m\ preocup\ azi/With what I am preoccupied today, Victoria Melody (England); 12. Sturm und Drang, Amaranta Sanchez (Mexico);

2

3

4

6

7

8

11

12

10 prin amabilitatea Femlink / courtesy of Femlink

video

44

13. Roata vie]ii/Wheel of life, Madelon Hooykaas (The Netherlands); 14. Afurisita de tehnologie/Heck of the tech, Alli Savolainen (Finland); 15.Sim]i/Can you feel, Yun Aiyoung (Koreea); 16. Ocupat/Occupied, Teresa Puppo (Uruguay); 17. Preocupare (P\r alb)/Preoccupation (Gray hair), Jessica Lagunas (Nicaragua); 18. Mai mult dec창t cuvintele/More than words, Myitza Castillo (Puerto Rico); 19. Preocuparea noastr\/Our preoccupation, Anna Malagrida (Spain); 20. Preocupare/Preocupacion, Sabrina Montiel Soto (Venezuela); 21. Timpul de topire# 17/ Meltingtime # 17, Kirsten Justesen (Denmark); 22. Goal\/Naked, Inas Hakki (Syria);

13

14

15

19

20

21

25

26

27

a contemporary feminist art project

45

23. Nu sunt o pung\ de plastic/I’m not a plastic bag, Natasha Dimitrievska (Rep. of Macedonia); 24. Trecut Perfect – Prezent Continuu/Past perfect – Present continuous, Bridget Walker (Australia); 25. Lichidare/Liquidation, Cagdas Kahriman (Turkey); 26. A vedea dincolo/To see beyond, Khantal du Pont (Canada); 27. Alearg\, Lara, alearg\/Run, Lara, Run, Larissa Sansour (Palestinian territories); 28. Ploaia/Rain, Alicja Karska and Aleksandra Went (Poland); 29. Prânzul/The lunch, Fatima Mazmouz (Morocco); 30. Arborele genealogic/Birth tree, Giuliana Cuneaz (Italy)

16

17

18

22

23

24

29

30

28 prin amabilitatea Femlink / courtesy of Femlink

46

lor teritoriale [i personale.

Pentru o perioad\ lung\ de timp, regulilor de estetic\ le erau impuse limite [i erau dominate de întreb\ri despre limitare, excludere, autenticitate [i ierarhie. Aceasta folosea la ap\rarea teritoriilor compartimentate, justificarea limitelor impuse de unii [i protejarea suveranit\]ii unui singur tip de art\ în detrimentul celorlalte.

Femlink a fost creat\ în opozi]ie cu exluderea discursului, cu scopul de a forma leg\turi între lucr\ri [i lume afla încât s\ fie admise [i alte viziuni, alte metode de în]elegere a lumii.

Pentru a tr\i într-o lume diferit\, o lume deschis\ [i altora – nu conteaz\ cine – noi ]inem s\ acord\m aten]ie altor forme de expresie, tipuri de rela]ii [i experien]e. P\strându-ne rezisten]a în fa]a uniformiz\rii, prefer\m ca Femlink s\ transmit\ fluxul de energie între aceste multiple “teritorii”. Pentru ca acest vis dinamic multicultural s\ devin\ realitate, vocile noastre sunt multe, multiplicându-ne leg\turile cu al]ii.

Femlink î[i dore[te s\ adune marea putere a culturii [i artei spre a deservi valorilor umane, s\ creeze dialog, s\ promoveze pacea [i recunoa[terea celorlal]i. Eliberarea puterilor culturii [i artei determin\ reinventarea vie]ii; [i prin aceasta realiz\m o schimbare în aceast\ lume, schimbare care face ca lumea noastr\ s\ fie mai uman\.

Universalitate [i specific “În ziua de azi, aspira]ia c\tre universalitate nu oblig\ artistele s\ sacrifice o parte din ele însele sau din istoria proprie fapt ce le-ar fi retrogradat la genul secundar de art\ feminin\. Aici se afl\ marea eliberare. La 30 de ani dup\ Tapta, în Cogito Ergo Sum, Rose Marie Trockel, o artist\ din Germania, tricoteaz\ f\r\ jen\ ca s\ ne aduc\ aminte c\ femeile sunt fiin]e cuget\toare. Între aceste dou\ artiste feminismul a ]â[nit. Tapta s-a afirmat într-un moment când feminismul era înc\ considerat ru[inos.

Trokel apare. Ceea ce [i-a interzis Tapta, de exemplu s\ foloseasc\ tehnici tradi]ionale feminine (cusut, tricotat utilizate doar în cazul în care schimba scara [i folosea

video

time, aesthetics were imposed upon by boundaries and dominated by questions of limitation, exclusion, legitimacy and hierarchy. This served to defend compartmentalized territories, legitimate the boundaries kept by some, and safeguard the sovereignty of one kind of art against all the others. Femlink was created in opposition to speech exclusion, boundaries between the works and the world so that other views, other ways to comprehend the world might be allowed. In order to live in a different world, a world open to others -- no matter who -- we value paying attention to other forms of expression, other relationships and other experiences. Resisting uniformity, we prefer for Femlink to convey the flow of energy between these multiple "territories." To make this dynamic multicultural dream come true, our voices are multiple, multiplying our connections to others. Femlink wishes to gather the grand, encompassing power of culture and art to serve human values, create dialog, promote peace and acknowledgment of others. Liberating the powers of culture and art entails reinventing life; and in doing so we create change in this world, change that make our world more human.

Universality and singularity “Today, aspiring to universality does not oblige artists to sacrifice part of themselves or their own history which would have relegated them to the secondary female art genre. Here lies the great liberation. Thirty years after Tapta, in Cogito Ergo Sum, Rose Marie Trockel, a German artist, crochets unashamedly to remind us that women are thinking beings. Between these two artists feminism has sprung up. Tapta asserted herself at a time when feminism was still shameful. Trockel appears. What Tapta forbade herself to do, i.e use traditional female techniques (sewing, knitting unless she changed the scale and used large-sized patterns), Trockel enjoys doing with a sense of humor: playing several cards, all at once she appropriates minimalism, knitting and philosophy.”

Every artist aspires to universality, but women were not allowed to do so for centuries; not only were they forbidden access to creation but also to training and teaching.

Either female artists were overlooked by history or those who transgressed the rules were regarded as inferior and

a contemporary feminist art project

47

modele foarte mari), Trockel are pl\cerea s\ realizeze cu sim]ul umorului: jucând câteva c\r]i, toate deodat\, ea apropie minimalismul, tricotajul [i filosofia.” Fiecare artist aspir\ la universalitate, îns\ femeilor nu li s-a permis acest lucru timp de secole; nu numai c\ li s-a interzis accesul la crea]ie, dar [i la educa]ie [i predare. Fie artistele au fost trecute cu vederea de istorie, fie acelea care au trecut peste reguli au fost privite ca fiind inferioare [i au fost exilate c\tre ceea ce a fost numit cu dispre] “art\ feminin\”.

Azi femeile înc\ se simt ostracizate în multe p\r]i ale lumii.

Colajul nostru video vorbe[te femeilor care se afl\ în aceast\ situa]ie. În calitate de artiste, ele trebuie s\ fie recunoscute [i acest lucru formeaz\ o component\ major\ a misiunii Femlink. În ]\rile occidentale, noi suntem privilegiate, a[a cum scrie Nadine Plateau, s\ venim “dup\ fericita afirmare a femeilor”. Colajul nostru video implic\ numai femei, în speran]a, o speran]\ nebun\, c\ acest lucru va interfera cu mi[carea istoriei în special în p\r]ile lumii unde faptul de a fi femeie o ]ine departe de orice viitor particular. To]i trebuie s\ fim aten]i ca prejudec\]ile împotriva femeilor s\ nu revin\ la suprafa]\.

Indiferent dac\ crea]iile se refer\ sau nu direct la feminitate în sine, sau dac\ condi]ia noastr\ de femei influen]eaz\ direct sau indirect anumite aspecte ale filmelor noastre, colajul nostru video nu inten]ioneaz\ s\ apere arta video feminist\, ci mai degrab\ celebreaz\ [i sus]ine filmele artistice realizate de femei unice [i originale. Suntem con[tiente c\ pentru fiecare femeie, artist\ sau nu, feminist\ sau nu, ideile [i practicile mi[c\rii feministe exercit\ o anumit\ influen]\ în via]a ei. “Fiecare artist, chiar [i cei anti-femini[ti, au avut de beneficiat atunci când activistele au zguduit statornicia [i valorile unei lumi artistice dominate de b\rba]i.” Nadine Plateau Speran]a noastr\ este ca acest colaj video, pe parcurs ce este transmis [i expus pe o arie foarte larg\, s\ contribuie pozitiv într-o modalitate dreapt\ la diversitatea lumii noastre.

FemLink

relegated to what was derogatorily called "female art."

Today, many women feel still ostracized in too many parts of the world. Our video collage speaks to women is this situation. As artists, they must be acknowledged -this forms a major component of the Femlink mission.

In Western countries, we are privileged, as Nadine Plateau’s writes, to come “after women’s happy selfassertion”. However, this was accomplished only after centuries of struggle. Our video collage, solely involves women, hoping, a crazy hope, to interfere with the movement of history especially in parts of the world where the very fact of being a woman keeps her away from any singular future. We all must keep alert to prejudices against women resurfacing. Regardless of whether or not our creations directly refer to feminineness as such, or whether our condition as women directly or indirectly influences some aspects of our videos, our video collage does not aim at defending a feministic video art but rather celebrates and supports artistic videos made by unique, singular women. We are mindful that for every woman, an artist or not, a feminist or not, the ideas and practices of the feminist movement exert some influence in her life.

“Every artist, even the anti-feminist, derived some benefit from the activists when they shook the establishment and the values of the world of art dominated by men.”

Nadine Plateau.

Our hope is that our video collage may, as it is broadcast and widely exhibited, contributes positively in a just way to our diverse world.

FemLink

www.perspectiveproject.ro contact: office@perspectiveproject.ro

temporary feminist art

Perspective 2008 - a con

project Ciprian Ciuclea 08. design by Perspective 20

Mul]umiri/Thanks to: Alina Silvestru Atilla Kim Caroline Seegbregts Connie Tell Cosmina Chitic Drago[ Iancu Florentina Bocioc Ioana Roescu Jaroslav Godun Julie O’Reagan Karin Cervenka Ligia Marincu[ Maria Rus Bojan Oana B\lu]\ Rodolfo Herrera Saldana Ruxandra Demetrescu Ruxandra Todira[ Sabina Ionescu

Perspective 2008 - a contemporary feminist art project

www.perspectiveproject.ro