Dieta de la muntele athos

Editori: Silviu Dragomir Vasile Dem. Zamfirescu Magdalena Mărculescu Director: Crina Drăghici Redactor: Aurelia Năstase Design: Alexe Popescu Director producţie: Cristian Claudiu Coban Dtp: Gabriela Chircea Corectură: Elena Biţu Eugenia Ursu Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României STOREY, RICHARD Dieta de la Muntele Athos: programul mediteraneean pentru slăbire, întinerire şi viaţă îndelungată / Richard Storey, Sue Todd şi Lottie Storey; trad.: Ana Daniela Micu. - Bucureşti: Lifestyle, 2014 ISBN 978-606-8566-35-1 I. Todd, Sue II. Storey, Lottie III. Micu, Ana Daniela (trad.)

613.2

Titlul original: THE MOUNT ATHOS DIET. THE MEDITERRANEAN PLAN TO LOSE WEIGHT, LOOK YOUNGER AND LIVE LONGER Autori: Richard Storey, Sue Todd, Lottie Storey Copyright © Richard Storey, Sue Todd and Lottie Storey 2014 Copyright © Lifestyle Publishing, 2014 pentru prezenta ediţie Lifestyle Publishing face parte din Grupul Editorial Trei O.P. 16, Ghișeul 1, C.P. 0490, București Tel.: +4 021 300 60 90; Fax: +4 0372 25 20 20 e-mail: comenzi@edituratrei.ro www.lifestylepublishing.ro

Isbn 978-606-8566-35-1

Cuprins Prefaţă. Cum să foloseşti această carte........................... 7 Cum „a descoperit“ Richard Dieta de la Muntele Athos........................................9 Capitolul 1. Muntele Athos — viaţa pe Muntele Sfânt........................................... 13 Capitolul 2. Ce este postul?......................................... 21 Capitolul 3. Să înţelegem Dieta de la Muntele Athos......................................25 Capitolul 4. Beneficiile Dietei de la Muntele Athos..................................... 35 Capitolul 5. Planul Dietei de la Muntele Athos............42 Capitolul 6. Setează‑ţi atenţia pe succes...................... 53 Capitolul 7. Să ne pregătim pentru dietă.....................63 Capitolul 8. Sugestii pentru a urma dieta cu succes.....70 Capitolul 9. Principiile gătitului pentru această dietă...............................................80 Capitolul 10. Alimentele pe care să le savurezi în Dieta de la Muntele Athos...................................... 87 Capitolul 11. Ce să bei în timpul Dietei de la Muntele Athos.....................................98

Capitolul 12. Alcoolul şi dieta.....................................101 Capitolul 13. Cum mâncăm în oraş când suntem la dietă............................................ 105 Capitolul 14. Exerciţiile fizice, sănătatea şi Dieta de la Muntele Athos..................................... 111 Capitolul 15. Meditaţia şi starea spirituală de bine.... 122 Capitolul 16. Menţinerea dietei................................. 129 Capitolul 17. Reţete pentru zilele de post.................. 133 Capitolul 18. Reţete pentru zilele de moderaţie......... 176 Capitolul 19. Zilele de festin......................................203 Capitolul 20. Planificarea meniului...........................208 Capitolul 21. Istoriile de succes ale Dietei de la Muntele Athos...................................229 Şi după Dieta de la Muntele Athos, ce mai urmează?..................................................246 Anexa I. Tabele de conversiune................................248 Anexa II. Alte surse şi resurse...................................250 Mulţumiri..................................................................253

6

Dieta de la Muntele Athos

Prefaţă Dieta de la Muntele Athos este o cale sigură şi uşor de urmat pentru a slăbi, a arăta bine şi a te simţi mult mai sănătos. Nu impune un regim drastic sau calculul caloriilor. Nu va trebui nici să cumperi anumite alimente sau băuturi de regim. Tot ce ai de făcut este să urmezi câteva principii clare şi să alegi să găteşti dintr‑o diversitate de reţete delicioase. Atunci când ai să ajungi la greutatea dorită, o să‑ţi fie uşor să‑ţi menţii noul mod de a te hrăni şi, desigur, noua greutate şi silueta.

Cum să foloseşti această carte Această carte este structurată astfel încât să te poţi duce la diverse secţiuni după cum doreşti. Nu trebuie s‑o citeşti din scoarţă în scoarţă. Cei mai mulţi cititori vor să ştie „ce trebuie să fac?“ şi vor citi imediat capitolele care se referă la planul de slăbire, la reţete şi ingrediente. Indiferent că eşti vegetarian, mănânci carne sau eşti vegan, vei găsi o mulţime de reţete care să se potrivească stilului tău de viaţă.

Alţii vor avea întrebări despre istoricul Dietei de la Muntele Athos: de unde provine, cine a mai încercat‑o şi cu ce rezultate? Există capitole care sunt dedicate exerciţiilor fizice, consumului de alcool şi meditaţiei pentru cititorii care sunt interesaţi să dezvolte şi aspecte mai profunde ale călătoriei lor spre alegerea pe termen lung a unei alimentaţii sănătoase şi a unui stil de viaţă asemănător.

7

Pentru mai multe informaţii şi materiale, inclusiv imagini superbe şi mai multe reţete, vizitează site-ul Dietei de la Muntele Athos: www.themountathosdiet.co.uk; ne găseşti şi pe Facebook: www.facebook.com/themountathosdiet, sau pe Twitter: www.twitter.com/themountathosdiet.

Un cuvânt despre sănătate Dieta de la Muntele Athos a fost concepută împreună cu o specialistă dieteticiană şi reţetele ei echilibrate din punct de vedere nutriţional îţi vor oferi o slăbire controlată şi sănătoasă. În orice caz, dacă ai o stare de sănătate precară, dacă iei medicamente sau eşti însărcinată, alăptezi sau ai probleme de alimentaţie, ar trebui să‑i ceri sfatul medicului tău curant înainte de a începe dieta sau programul de exerciţii.

Notă referitoare la ingrediente Dacă nu se specifică, legumele sunt curăţate, iar toate ingredientele ar trebui să fie de cea mai bună calitate. Când e posibil, foloseşte ouă, lactate, carne şi fructe de mare din surse organice.

8

Dieta de la Muntele Athos

Cum „a descoperit“ Richard Dieta de la Muntele Athos Eu îmi savurez mâncarea şi băutura.

Am avut întotdeauna gusturi rafinate în domeniul gastronomiei (alţii ar spune că aş fi un gurmand). Mama a fost de profesie furnizor de alimente, apoi bucătăreasă şi, ulterior, profesoară de „bucătărie“. De la vârsta de cinci ani, eram o prezenţă nelipsită în bucătăria ei de la serviciu, ajutând la prepararea legumelor sau amestecând în vreo oală. Iniţial, tatăl meu a fost fermier, apoi a devenit cultivator de legume şi fructe. Pescuia sau vâna ceva aproape în fiecare zi, aşa că banii mei de buzunar proveneau din prepararea peştelui sau a vânatului pentru masa de familie. Tatăl meu îşi cultiva singur legumele şi fructele, deci am crescut cu produse organice cu mult timp înainte ca ele să fie la modă.

Nu a fost, aşadar, o surpriză că, după ce am plecat de la şcoală şi de acasă, am fost bucătarul colegilor de apartament, al prietenelor, al soţiei şi al familiei — cumpărând, alegând, preparând şi gătind feluri de mâncare. Să găteşti pentru ceilalţi poate fi o desfătare, dar recompensa pe care o primeşti poate avea şi câteva tentaţii majore. Ca să găteşti corect, de la început, folosind ingrediente proaspete, este important să guşti pe tot parcursul procesului. Acest lucru — pe lângă faptul că sunt un gurmand — a însemnat că, la fel ca foarte mulţi dintre noi, cei din lumea occidentală, am fost obligat să fiu, în permanenţă, atent la greutate.

9

De‑a lungul anilor, am dat peste multe tipuri de reţete de slăbire destul de tentante, dar neverosimile, cântarul din baie arătând diferenţe de chiar 13 kilograme de la un moment la altul. Până la un punct, dietele pe care le‑am urmat dădeau rezultate pe termen scurt. Pierdeam ceva din greutate, eram mândru când colegii şi prietenii îmi remarcau succesul, dar deveneam apoi depresiv, căci greutatea ajungea iar acolo unde fusese — de regulă, cu ceva kilograme în plus.

Acum doi ani, toate acestea s‑au schimbat.

Soţia mea şi cu mine aranjaserăm să plecăm într‑o vacanţă de patru săptămâni la Cape Town, în Africa de Sud. Era prima mea vizită şi n‑aveam nicio idee despre deliciile culinare care mă aşteptau acolo. După cum n‑aveam habar nici cât de mult urma să‑mi schimbe viaţa această vizită.

Africa de Sud este faimoasă pentru bucătăria sa „curcubeu“, seducătoare şi permisivă — un mix eclectic de stiluri şi conţinuturi, inspirat de colonizare, imigrare şi, desigur, de produsele indigene. La Cape Town, oricine are posibilitatea mănâncă pe săturate, iar mâncarea este ieftină şi din belşug.

Politica unor restaurante de a le permite clienţilor să‑şi aducă băuturile proprii îi ajută pe cei care iau masa acolo să economisească şi banii de vin. Această combinaţie de porţii imense şi vin la preţ bun mi‑a sunat imediat a îngrăşare.

Perspectiva unei vacanţe de patru săptămâni de ghiftuială în această frumoasă ţară a început să fie alarmantă.

Atunci mi‑am amintit de Muntele Athos.

Muntele Athos din nordul Greciei este unul dintre locurile cele mai frumoase şi mai bine păstrate din lume şi adăposteşte 20 de mânăstiri ortodoxe. Cu puţin timp înainte de a pleca spre Africa de Sud, mă întorsesem acasă după o săptămână petrecută la Muntele Sfânt, aşa cum mai este el

10

Dieta de la Muntele Athos

denumit. Stătusem acolo ca pelerin şi oaspete al călugărilor, trăind alături de ei, mergând din mânăstire în mânăstire — mâncând, bând şi, în mod obligatoriu, urmând regimul de viaţă al călugărilor: Dieta de la Muntele Athos. Când am revenit acasă, mă simţeam mai în formă, mai relaxat şi arătam mai sănătos.

Fiecare mânăstire este de sine stătătoare şi, datorită tradiţiei religioase, dar şi pentru a conserva mai bine rezervele de hrană, călugării mănâncă diferit lunea, miercurea şi vinerea. În aceste trei zile, ei consumă ceea ce s‑ar putea numi hrană vegană: evită carnea, peştele, produsele lactate şi nu folosesc ulei. În celelalte zile ale săptămânii, consumă produse lactate, ouă şi peşte, folosesc ulei de măsline şi beau vin roşu. O săptămână de stat cu Sfinţii Părinţi m‑a făcut să slăbesc 0,9 kg fără să‑mi doresc şi fără să simt că mă reţineam de la ceva.

La sosirea în Cape Town, am aruncat o privire la tentaţiile dietei din Africa de Sud şi mi‑am spus: „Nu, am fost plecat o săptămână, timp în care am slăbit şi mă simt foarte bine“. În loc să mă relaxez o lună de zile, să mă îngraş şi să mă întorc acasă gata să explodez, m‑am gândit: „De ce să nu continui să urmez felul de a mânca de la Muntele Athos, vegan, timp de trei zile pe săptămână?“ Toţi m‑au crezut nebun: „Eşti în vacanţă într‑un paradis gastronomic precum Africa de Sud şi vrei să ţii POST?“ Dar, de fapt, călugării nu ţin post. Ei mănâncă modest şi cu bun‑simţ toată săptămâna, lăsându‑se tentaţi, poate, doar la sfârşitul ei, când celebrează vreuna dintre numeroasele lor zile de sărbătoare. Aşa am făcut şi eu. Timp de patru săptămâni, în vacanţă, am evitat carnea şi produsele lactate trei zile şi am mâncat rezonabil în celelalte zile ale săptămânii. Mi s‑a părut surprinzător de uşor să includ cele trei

11

zile de dietă vegană în săptămâna mea; să mănânc peşte şi carne albă şi să beau vin în celelalte trei zile; să mă ospătez cu orice pofteam în ultima zi. Ca să fiu cinstit, pierderea în greutate pe care aş fi avut‑o în timpul vacanţei a fost contracarată de prea multă bere, de gustările nechibzuite, dar după patru săptămâni, m‑am întors acasă cu aceeaşi greutate cu care plecasem.

Descoperisem Dieta de la Muntele Athos.

12

Dieta de la Muntele Athos

Capitolul 1

Muntele Athos — viaţa pe Muntele Sfânt Călugării de la Muntele Athos mănâncă în acelaşi mod de peste 1 000 de ani. Aceasta este cu adevărat „o dietă pe viaţă“. Aşadar, care au fost începuturile acestui loc extraordinar, Muntele Sfânt?

Există dovezi că primii eremiţi creştini s‑au stabilit pe Muntele Athos în secolul al VII‑lea. Astăzi, Muntele Athos este o republică monahală cu guvernare proprie, care face parte din regiunea Halkidiki, din nordul Greciei, una dintre cele trei peninsule care îşi întind limburile adânc în Marea Egee. Un ecosistem natural cu o bogată biodiversitate, unul dintre puţinele locuri desemnate drept World Heritage, pe care UNESCO îl recunoaşte atât pentru importanţa sa culturală, cât şi pentru cea naturală. Conform tradiţiei, Fecioara Maria, care după moartea lui Hristos li s‑a alăturat ucenicilor lui, naviga împreună cu Sfântul Ioan Evanghelistul către Cipru pentru a‑l vizita pe Lazăr.

Prinsă într‑o furtună neprevăzută, corabia lor a fost dusă de vânt în peninsula Athos. Maria a pus piciorul pe plajă şi a fost impresionată imediat de frumuseţea sălbatică, neîntinată, a muntelui. Ea a binecuvântat pământul, care a şi fost considerat ulterior Grădina Sfintei Fecioare, şi a menit ca, pe viitor, să li se interzică accesul pe Athos tuturor făpturilor de sex feminin. Cu excepţia animalelor sălbatice şi a pisicilor (care sunt protejate pentru a reduce la minimum populaţia de rozătoare), Athos rămâne un dominion masculin.

13

Prima mânăstire ortodoxă a fost fondată în anul 866 d.H. şi există actualmente 20 de mânăstiri principale, împreună cu satele înconjurătoare, sau sketes, şi cu nenumărate chilii individuale, ocupate de unul sau doi călugări în vârstă. În total, pe Muntele Athos trăiesc în jur de 2 500 de călugări. Variaţiile de vârstă sunt considerabile: unii dintre călugări au peste 90 de ani, dar majoritatea au 30, 40 de ani. Unii sunt călugări de zeci de ani, alţii fuseseră novici până de curând, iar toţi aceştia reprezintă o proporţie importantă din societate. Ortodoxia şi naţionalismul sunt foarte legate: cu excepţia mânăstirilor greceşti, mai sunt acolo mânăstiri ruseşti, sârbeşti şi bulgăreşti, care se îngrijesc fiecare de cetăţenii proprii.

Călugării înşişi sunt veniţi din toată lumea, inclusiv din SUA, Marea Britanie, Australia şi Franţa. În ciuda numeroaselor ameninţări care le pun în pericol existenţa — avansul tehnologic rapid, secularizarea şi interferenţele politicii —, rutina şi dieta zilnică a călugărilor au rămas aproape neschimbate de peste 1 150 de ani.

Viaţa în mânăstire Viaţa monahală gravitează în jurul rugăciunii. Mare parte a zilei este petrecută în biserică, participând la slujbe, care pot dura şi câteva ore. În ciuda faptului că au abandonat lumea, sarcina principală a călugărilor este de a se ruga pentru lume, deşi viaţa monahală nu este în totalitate introspectivă. Destul de multe mânăstiri sunt foarte implicate în diverse cauze caritabile din afară, cum ar fi sprijinul oferit refugiaţilor, sprijinul pentru educaţia tinerilor, crearea unor noi premise pentru dependenţii de droguri şi strângeri de fonduri în cazul unor calamităţi naturale.

14

Dieta de la Muntele Athos

Mânăstirile înseşi sunt surprinzător de mari, iar unele seamănă cu nişte orăşele. Ele sunt comunităţi delimitate de ziduri şi porţi, care au fost proiectate iniţial pentru a se proteja de piraţii puşi pe jefuit şi de cruciaţii care nu precupeţeau niciun efort pentru a cuceri şi a prăda Muntele Sfânt de icoanele sale preţioase, de relicve şi de manuscrise.

Deloc surprinzător, administrarea zilnică a unor asemenea comunităţi imense şi ocupate este complicată. Cu excepţia ajutorului oferit de muncitorii din afară, călugării se bazează pe talentele lor şi sunt incredibil de autonomi.

Mare parte din renovarea clădirilor şi administraţia generală se efectuează folosindu‑se metode şi echipamente tradiţionale. Recent, modernitatea a pătruns, încet, sub forma unor automobile 4x4, a telefoanelor şi internetului, dar Muntele Athos rămâne, în ansamblu, imun la ceea ce Henry Adams denumea, în 1890, „schimbare accelerată“. În ciuda unei tendinţe inevitabile spre anumite caracteristici ale stilului de viaţă al secolului XXI, în multe privinţe Athosul de astăzi a rămas o lume aparte. Lumea mânăstirilor foloseşte încă vechiul calendar iulian, ceea ce înseamnă că Muntele Athos este cu 13 zile în urma Greciei continentale şi a restului Europei. Zilele liturgice ale călugărilor încep nu la miezul nopţii, ci la apus, ceea ce înseamnă că monahii sunt cu cinci ore înaintea „Lumii“, cum o numesc călugării.

Fără televizor, fără instrumente muzicale, fără reclame, fără ştiri, fără zgomot, fără aer poluat. Tot ce există în lumea călugărilor pare să aibă drept scop conservarea unei vieţi tihnite cât mai mult posibil. Oricât de austere ne pot părea nouă, occidentalilor, în mod cert, aceste anacronisme autoimpuse sporesc misticismul acestui loc, aerul lui de altă lume, iar unicitatea mânăstirilor de pe Muntele Athos reprezintă un punct forte al supravieţuirii lor.

15

Vizita la Muntele Sfânt Athosul nu este un loc uşor de vizitat. În primul rând, aşa cum a legiuit Sfânta Fecioară Maria, femeilor li se interzice accesul pe Muntele Sfânt. Pe lângă credincioşii ortodocşi care pot intra în fiecare zi, se permite şi accesul a zece pelerini neortodocşi. Cu mult timp înainte, vizitatorii depun o cerere pentru un diamoniterion, un certificat de liber acces cu ştampile complicate şi semnat, care îi permite posesorului să rămână pe Muntele Athos doar trei nopţi, în mânăstiri diferite.

Rezervările pentru cazare în fiecare mânăstire trebuie făcute cu ceva mai mult timp înainte, telefonic, prin poştă sau fax. În fiecare dimineaţă, la 9:45, un feribot pleacă spre Muntele Athos, împrăştiind pasagerii pe la diferitele mânăstiri de pe coastă. Acesta călătoreşte spre Daphne, un mic port la vreo două ore de partea continentală. Pelerinii care pleacă sunt îmbarcaţi şi feribotul se întoarce înapoi la Ouranopoulis, de unde a pornit. Această traversare are loc, dacă permite vremea, în fiecare zi a anului.

Pentru a‑şi menţine constant acest aflux, mânăstirile sunt locuri aglomerate, care au grijă de nevoile a sute de vizitatori pe an. Nu se percepe şi nici nu se aşteaptă vreo plată pentru cazare şi mâncare. Este obligaţia tuturor mânăstirilor să‑şi dea silinţa să preia pelerinii aflaţi în vizită şi să le ofere hrană şi un pat peste noapte.

Călugării, oaspeţii lor şi programul zilnic Ziua călugărilor se împarte egal în trei: rugăciune, muncă şi somn. La începutul fiecărui an, stareţul distribuie sarcinile pentru toţi membrii comunităţii, care îşi vor îndeplini serviciul desemnat timp de 12 luni sau mai mult.

16

Dieta de la Muntele Athos

Sunt o mulţime de lucruri de făcut. Ca parte a religiei, mânăstirile ortodoxe sunt obligate să primească pelerini oriunde au un loc liber. În greceşte, străinului i se spune xenios, care are şi sensul de oaspete. A‑i primi cu braţele deschise şi a‑i găzdui pe străini erau considerate fapte importante de către vechii greci, care credeau că zeii se aflau printre ei, aşa că a nu‑ţi îndeplini obligaţia de gazdă presupunea riscul de a atrage mânia vreunui zeu deghizat în străin.

Grecii îi includ pe xenia în obiceiurile şi stilul lor de viaţă, şi aceasta este, acum, o practică standard în cea mai mare parte dacă nu chiar în întreaga Grecie. Unele mânăstiri primesc doar câţiva pelerini, altele întâmpină cu bucurie sute pe zi, iar aceşti străini aflaţi în vizită trebuie să fie cazaţi şi hrăniţi. Mâncarea trebuie să fie gătită şi servită, mesele din refectorium trebuie curăţate şi aşezate din nou pentru următorul moment al zilei, toaletele trebuie spălate, paturile necesită schimbarea zilnică a aşternuturilor.

Numeroşi călugări părăsesc rar incinta mânăstirii lor.

Atunci când o fac, poate fi pentru a lua feribotul spre continent sau pentru a vizita o mânăstire din vecinătate. Deşi se poate găsi un mijloc de transport, mersul pe jos rămâne modul preferat de a ajunge în diverse locuri din peninsulă, care este străbătută în lung şi‑n lat de drumuri bizantine, pavate, pentru asini. Drumul până la cea mai apropiată mânăstire poate dura între două şi cinci ore, iar dacă te şi întorci în aceeaşi zi, intervalul de timp se dublează.

Viaţa unui călugăr poate fi contemplativă şi spirituală, dar este, în acelaşi timp, o viaţă plină cu o nesfârşită morişcă de îndatoriri zilnice: a fi călugăr nu este deloc o ocupaţie sedentară. Oricare ar fi sarcina atribuită unui călugăr, o treime din ziua acestuia este extrem de activă, fie că este

17

vorba de a lucra pământul, de bucătărie, de pescuit, de renovarea clădirilor, de făcut paturi sau curăţenie.

A avea grijă de grădini, de livezi sau de stupii de albine este de asemenea un proces neîntrerupt. Plantarea, stropirea, copilitul, smulsul buruienilor, culesul, an de an, sunt dificile pentru călugări, mai ales când e vorba de a îndeplini aceste sarcini sub soarele nemilos al Greciei îmbrăcat din cap până în picioare în straie negre. Chiar şi aşa, călugărilor le place grădinăritul, considerându‑l una dintre cele mai frumoase îndeletniciri. Vechiul, demodatul exerciţiu de gimnastică aerobică face să vezi foarte rar un călugăr prea plinuţ pe aici.

Cum mănâncă monahii Dieta de la Muntele Athos este unul dintre secretele cele mai bine păzite din lume.

Studiile au arătat că în mânăstirile de la Athos se află unele dintre cele mai sănătoase comunităţi din lume.

Călugării trăiesc foarte mult, majoritatea fără cancer, boli cardiovasculare, diabet sau Alzheimer. Felul de a se hrăni are drept efect secundar o realitate ademenitoare: o pierdere naturală în greutate.

Călugării nu calculează caloriile şi nici nu se lipsesc de ceva, lucru asociat de regulă cu dietele pretenţioase ale lumii occidentale. De fapt, nu este vorba de o dietă în sine, ci, mai degrabă, de un stil de viaţă. Ei se hrănesc cu mâncare bună, beau vin bun şi, respectând principiile vechi de secole de a consuma ingrediente integrale, de a mânca moderat şi de a face regulat exerciţii fizice, se află printre cei mai sănătoşi şi în formă oameni de pe pământ.

Fiecare mânăstire este în general autonomă şi puţine produse sunt cumpărate de pe continent. Mânăstirile sunt

18

Dieta de la Muntele Athos

înconjurate de grădini de legume, livezi, plantaţii de viţăde-vie, stupi şi măslini, iar tot ceea ce se obţine este organic şi de sezon; efortul de a îngriji recoltele şi de a menţine o producţie maximă necesită foarte mult timp. Mânăstirile îşi au propriile golfuleţe, de unde se navighează cu bărcuţe de pescuit. Ieşirile la pescuit sunt de regulă un preludiu al zilelor de festin, când mari cantităţi de peşte sunt curăţate, eviscerate şi preparate.

Mesele mânăstireşti sunt o prelungire a ritualurilor religioase zilnice, având loc de două ori pe zi, dimineaţa şi seara. Mâncarea se consumă în linişte, în timp ce ascultă citirile zilnice din Scripturi (cu întreruperi ocazionale de la stareţ). În general, mesele durează în jur de 20 de minute şi iau sfârşit când stareţul sună din clopoţel. Deşi călugării privesc mâncatul ca pe o necesitate, hrana lor este gustoasă şi variată, cu supe, verdeţuri, boabe şi păstăi, salate făcute pe loc, pâinea şi fructele predominând în meniu.

Modelul lor de alimentaţie rămâne constant acelaşi: zilele de luni, miercuri şi vineri sunt considerate de post, când regimul alimentar este în esenţă vegan — fără proteine animale, lactate, fără vin sau ulei de măsline. Gătitul din zilele de post se face mai ales cu apă, nu cu ulei. În ciuda restricţiilor, un meniu tipic de post include destulă mâncare; este răspândită practica potrivit căreia mâncarea rămasă este reciclată pentru masa următoare sau dată pisicilor din mânăstire, protejate pentru abilitatea lor de a prinde rozătoare, aşa că nimeni nu rămâne flămând.

Restul săptămânii (în cazul în care nu apare vreo sărbătoare) este dedicat zilelor de moderaţie, când meniul se diversifică, incluzând şi peşte, brânză, ouă, iaurt şi vin roşu.

Zilele de festin sunt ocazii pline de veselie, în care peştele prins de călugări este predominant în meniu şi în care

19

se pot servi şi prăjituri, dulciuri, ba chiar şi îngheţată.

Acestea sunt considerate de călugări trataţii, însă chiar şi aşa sunt consumate întotdeauna cu moderaţie.

20

Dieta de la Muntele Athos

Capitolul 2

Ce este postul?

Postul poate lua diferite forme. Dacă un doctor îţi spune să posteşti, înseamnă să bei doar apă şi să nu mănânci deloc. În sens religios, postul spiritual variază în funcţie de diferitele credinţe, iar intensitatea lui poate depinde de cât de ortodox sau de cucernic eşti. De exemplu, nimic nu trebuie să se apropie de buzele musulmanilor cât ţine lumina zilei în timpul lunii musulmane a postului Ramadanului sau, în cazul catolicilor, vinerea nu se mănâncă niciun fel de carne (aşa încât peştele a devenit alternativa tradiţională).

A posti nu înseamnă întotdeauna a nu mânca. Adesea, acest lucru se referă la o alimentaţie mai simplă. În Biserica Ortodoxă Greacă, aceasta înseamnă să te abţii de la carne, peşte, produse lactate (brânză, lapte, iaurt) şi de la ulei şi alcool. Mănânci doar ceea ce îi trebuie corpului tău ca să funcţioneze normal şi nimic mai mult. În cazul dietei de la Muntele Athos, noi respectăm regulile de post ale călugărilor. Pentru ei, a posti înseamnă a mânca într‑un mod simplu, reţinut şi modest, dar şi a evita excesul de carne, lactate, ulei şi alcool.

Mesele sunt simple şi restrânse, fără gustări intermediare.

Oricare ar fi motivele şi obiectivele, călugării au o dietă vegană lunea, miercurea şi vinerea. Dar întreabă orice călugăr de ce mănâncă vegan şi este foarte posibil să nu‑ţi poată răspunde, în primul rând fiindcă nu consideră regimul lui alimentar ca fiind anume vegan.

Călugării consideră că au nu o alimentaţie restrictivă în zilele de post, ci, mai degrabă, una deosebită. Totul ţine de

21