RECENZII
D I L E M AT E C A ● I U N I E 2 0 0 9
ESEU
t`]ii, ci a vitezei pe care liberalii o cereau de la acest proces. Instituit` ca o critic` fireasc` a pa[opti[tilor, genera]ia Junimii a jucat un rol similar cu criticile conservatoare ale epocii, intr\nd \n ecua]ia complex` [i inevitabil` a asum`rii diferen]elor de destin mondial pe care le-au dat revolu]iile de la 1688, 1776 [i 1789. Între revolu]ia capitalului englez, revolu]ia propriet`]ii private americane [i revolu]ia egalit`]ilor franceze, clasa politic` româneasc` avea de ales, pun\nd adesea conservatorii s` fie promotori ai burgheziei sau ai ideilor liberale ale autonomiei locale, chiar dac` sus]inea prima idee doar contra unei func]ion`rimi bugetivore, iar pe a doua dintr-o nostalgie a pluralismului propriet`]ii medievale. Aceste idei s\nt vizibile at\t \n textele lui Barbu Catargiu, \n atmosfera Junimii, c\t [i propriu-zis \n articolele politice ale lui Eminescu, dar \[i manifest` continuitatea \n analiza din finalul c`r]ii, dedicat` politogramelor schimbate \ntre Nicolae Iorga [i Aurel C. Popovici, care conduc astfel spre identificarea unei atitudini neoconservatoare. Conservatorismul nu e un paseism, ci o medita]ie asupra p`str`rii unei esen]e \n momentul devenirii instan]ei ei materiale. De aceea, pentru conservatorii români ai Junimii – dup` fericita expresie a lui Ioan Stanomir – expulzarea din paradis este, firesc, o expulzare \n modernitate. Moldovenismul [i antisemitismul lui Eminescu, lipsite de aura mitului marelui poet, s\nt atitudini care, f`r` s` \[i piard` natura veridic`, pot primi contraponderea pledoariei pentru diversitate civil` cu care conservatorismul românesc se opunea geometriei nivelatoare a liberalilor. Aici \mi devine evident un paralelism. De o parte, Eminescu, un autor preocupat de un discurs conservator care s` poat` face posibil noul \n termenii p`str`rii tradi]iei. Pe de alta, Eminescu, un traduc`tor al Criticii ra]iunii pure, e[uat din cauza unei limbi care nu avea \nc` termeni cu care s` \l explice pe Kant. Experien]a pare a fi aceea[i [i pare s` spun` aceea[i poveste a prizonierului unor mitologii, politice sau conceptuale, pe cale s` se nasc` [i s` ne poarte cu ele \n experien]a modernit`]ii. ■
C`derea \ntre moderni
Ioan Stanomir Eminescu, tradi]ia ca profe]ie politic` Editura Bastion, 2008
25 lei
Profesorul Ioan Stanomir ne propune o lectur` a textelor politice ale lui Eminescu dintr-o perspectiv` profitabil`, pe de o parte, pentru exersarea unei hermeneutici a mitologiilor politice [i, pe de alt` parte, pentru \n]elegerea contextualizant` a atitudinii politice a poetului. Mi se pare remarcabil`, \n cartea lui Ioan Stanomir, o atitudine minu]ioas` cu care se apleac` asupra celor mai diverse forme ale conservatorismului românesc, studiat fa]` \n fa]` cu liberalismul la fel de proteic din aceea[i epoc`, pentru a putea decupa figura autorului articolelor din Timpul, dominat` de preocuparea de a-[i g\ndi propriul timp [i caracterizat` prin a deveni implicit [i incon[tient expresia lui. O asemenea ipostaz` a lui Eminescu este relativ nou`, \n m`sura \n care profesorul Stanomir rupe con[tient paradigma interpret`rii sale de analiza literar` [i de structura poetic` a scrisului lui Eminescu. Dimpotriv`, poetul este aici un mediu de excep]ie pentru un studiu lucid asupra \nt\lnirii dintre liberalism [i conservatorism. A[a cum o [i anun]` autorul, lucrarea face parte dintr-un proiect mai vast de „examinare a patrimoniului intelectual conservator“. Ea se constituie astfel \ntr-un efort, evident antilovinescian, de reevaluare a contribu]iilor conservatoare la na[terea României moderne, referindu-se la un proces \n care conservatorismul nu a fost o simpl` fr\n` a liberalilor, ci mai degrab` o surs` de presiune asupra opiniei publice pentru asumarea cu discern`m\nt a moderniz`rii pe care nici una dintre min]ile lucide ale epocii nu o respingea \n acel context politic. Conservatorii nu au fost antimoderni, a[a cum nici Eminescu nu a fost – pare a fi una din cele mai importante teze ale c`r]ii lui Ioan Stanomir. Ei nu au formulat o critic` a moderni-
36
Alexander Baumgarten