Radu Nițescu
gringo
gringo de Radu Nițescu seria Poezie | colecția Opera Prima © 2012
casa de pariuri literare
www.cdpl.ro | editura@cdpl.ro tel. : 021.2607596 ; 0741.587259 ; 0726.407349 editor : Cristian Cosma (un cristian) producție : Victor Jalbă‑Șoimaru © desene de Anita Coman © fotografia de pe copertă Bogdan Teodorescu typefaces Warnock Pro & Adobe Text Pro, designer Robert Slimbach, Adobe Systems Incorporated tipărit la Mega Print, Cluj‑Napoca 0 9 8 7 6 5 4 3 2 1 Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României Nițescu, Radu-Constantin gringo / Radu Nițescu ; – București : Casa de pariuri literare, 2012 isbn : 978‑606‑8342‑62‑7 821.135.1–1
Radu Nițescu
gringo
casa de pariuri literare
Radu Nițescu (n. 1992, București) este absolvent al Colegiului Național „Sf. Sava“, în prezent student la Facultatea de Litere a Universității din București. Poezii publicate în revistele Poesis Internațional, Subcultura, Actualitatea Lite‑ rară, Vorba Vine, Steaua și România literară. Premii la diverse concursuri și festivaluri, între care : Marele Premiu al Festiva‑ lului Național „Nicolae Labiș“ (2011) și Premiul pentru volum în manuscris (gringo) la Festivalul Național „Tudor Arghezi“ (2012). Blog : lungimeadeunda.wordpress.com
pe capul libertății
podul brooklyn viața libertatea și căutarea fericirii am dreptul la căutarea fericirii de pe podul brooklyn unde au murit douăzeci căutând fericirea până pe salteaua mucegăită a unui adăpost social din lower east side odată periferia săracilor cu nouă ani în urmă stăteam cu chirie în bronx fiul meu era fan yankees i‑am cumpărat o șapcă și nu l‑am dus la niciun meci n‑am plătit trei luni și ne‑au dat afară da am un fiu făcut cu o curvă fiul meu are dreptul la căutarea fericirii fiul meu are o pungă cu iarbă o arde ziua în east village cântând pentru bani cu sam mama lui sam e angajata unui restaurant din chinatown mama lui sam spală vase la un restaurant din chinatown mama lui sam nu e fericită nici când își vede fiul
7
miss liberty cu poetul alexandru văsieș aș vrea să merg în new york cu poetul alexandru văsieș căpitanul america al generației mele să ne schilodim simțurile pe capul libertății umbrele noastre să aibă picioarele în apă
8
americani mari și mici strigând U S A împart tricouri pe toate străzile poate întâi mai va fi zi națională poate vor scoate acadele kill osama cu gust de praf afgan și cola deadladen ediție limitată sigur vor bea de fericire până când n‑o să înțeleagă nimic ții minte când am fost la un liceu în irak aveau sport / învățau să se târască prin tranșee săpate pe terenul de fotbal proful era un general retras șchiop și cu o crestătură pe obraz la proba de aruncat cu grenada în ruinele spitalului de lângă toți dar absolut toți au luat zece apoi au mers la pistoale le‑au curățat / le‑au încărcat au ochit o grămadă de haine și la sfârșit un băiat supt ras în cap a tras cu kalashnikovul în aer și a anunțat pauza într‑un muzeu glonțul la loc de cinste altundeva tyson își crește porumbeii
9
miss ny vreau o femeie adevărată pilot de avion de vânătoare să transpirăm unul peste altul în carlingă să mă simtă la peste un mach să se revolte numai de la brâu în jos să spună și o să‑mi faci de mâncare chiar dacă nu facem sex și o să facem sex chiar dacă nu‑mi faci de mâncare tu simți dragostea tare ca brânza cu mucegai și dac‑o simți o lași la final ca franțujii și dacă nu între mese pe mese când strigi mein führer să te ții bine
10
i am legend ziua întâi. fără toarte i am a survivor living in new york city i am broadcasting on all AM frequencies i will be at the south street seaport everyday at midday when the sun is at its highest in the sky if you are out there if anyone is out there i can provide food i can provide shelter i can provide security if there is anybody out there anybody please you are not alone încă îmi amintesc numele meu acel constantin după care striga mama nu am fost niciodată normal la naștere aveam mâinile prinse într‑un nod ca un cordon ombilical pe care obstetricianul nu s‑a priceput să‑l desfacă acum mă descurc cum pot beau lapte dintr‑o cană fără toarte cu paiul pot să‑ți mângâi dacă vrei pe rând câte‑un obraz să‑ți spun de incendiile care m‑au făcut să cresc singur ca o biserică 11
au venit deodată beți cu torțele în mâini ochii în ceață și nu le‑a luat mult să aprindă orașul aveam nevoie de mâncare au zis : uite mâncare o ladă cu fructe și viermi transformată în douăzeci de lăzi goale prin geometria foamei am vrut să renunț la pământ ca la o corabie veche să o iau de la început altundeva cu o femeie numită reea taie‑mi picioarele dragul meu am fugit la timp din nou să‑i spun într‑o seară am făcut planurile cabanei azi va avea vedere spre est să‑i cuprind mâinile pe creastă when the sun is at its highest in the sky i will be at the south street seaport
12
ziua a doua. încă te caut te așteptai la asta odată mi‑ai spus pentru că o ciumă suntem toți fiule eu știu că într‑o zi o să ne împrăștiem peste tot ca șobolanii când au venit ne‑ai urcat în camionetă păreai speriat să nu ne vadă nimeni fiule să mergem spre vest am auzit că acolo ar fi bine nu fi trist ieri am fost acasă și l‑am găsit pe sammie a trăit mult l‑am recunoscut după coadă o să‑l îngrop în curte oricum acolo e o gaură mare nu fi trist nu contează că pe camionetă au scris aurolacii poeme nici că n‑am o prietenă s‑o iubesc pe bancheta din spate nu fi trist nu contează că am uitat chipul mamei și mirosul sânului ei am să‑mi amintesc, tată, linia obrazului după urmele din barba ta deasă 13
ziua a treia. manechinul nu știu cum o cheamă așa că îi spun laura am găsit‑o într‑un magazin avea tenul măsliniu rochia pantofii toate se potriveau perfect am cinat împreună și am învățat‑o câteva cuvinte oricum nu vorbim mult în prima noapte am visat că eram tânăr desenam vagine pe foi de hârtie pe pereți pe tot ce prindeam trânteam câte unul altul mai special l‑am scobit într‑o scândură și atent la detalii l‑am presărat cu rumeguș pubian v‑aș trânti unul chiar aici dar nu se cuvine să trântești un vagin într‑un poem cu timpul mâna mi‑a devenit pricepută ceilalți mă priveau cu mirare îmi spuneau Arhitectul făceam diferența între un vagin de optșpe de douășcinci sau de patruzeci oricine trebuie să facă asta și crescând și mai mult am aflat numai un arhitect de vagine știe să fută
14
ziua a patra. teroarea am găsit pagini care n‑au ars mi‑a luat ceva să le adun și să‑mi amintesc literele cei care în chiloți s‑au făcut mici și lași în camere nezugrăvite arzându‑și banii în coșul de gunoi și ascultând Teroarea prin pereți seara las zăvoarele ușile sunt solide n‑au cum să intre nu aprind focul și mă culc în cadă cu pușca în brațe i‑am văzut s‑au întors pe motocicletele lor lăsând valuri de fum pe autostradă am strigat hai, laura, treci înăuntru n‑a apucat să intre și unul a împușcat‑o în cap alți doi au verificat bucata de plastic le e foame și le tremură mâinile știu de ce le tremură mâinile am gloanțe să ne sinucidem amândoi
16
ultima zi. delirul am îngropat‑o pe laura lângă sammie am citit o pagină de biblie și am plâns mult ei sunt tot mai mulți au mai venit noaptea trecută acum știu de mine și mă caută dacă apropii urechea de pământ aud motoarele o să le împrăștii creierii pe asfalt o să le ard motocicletele o să clădesc din ei un nou empire state building o să‑i dau foc și cenușa o s‑o arunc în ocean chiar este albastru oceanul din fața mea și Orașul ! beteala aurie a străzilor mângâie blocurile înfășurându‑le și pe o stradă o mie de oameni plutesc fericiți și hainele lor colorate le dezvelesc trupurile – par o orgă de lumini un curcubeu care se naște acum
17