Casa Domnului – Vol.1
7. Timpul constă şi derivă din mişcarea constantă a tuturor obiectelor materiale create, căci dacă nu s-ar mişca, ele s-ar prăbuşi mai devreme sau mai târziu într-un fel de grămadă, – sorii, pământurile şi lunile, precum şi toate fiinţele vii ar sfârşi într-o masă haotică, cvasiinfinită, care datorită presiunii imense s-ar autoaprinde în curând, consumându-se singură şi distrugându-se în cele din urmă complet. 8. Totuşi, de dragul prezervării stării de lucruri, toate procesele, de la cel mai mare la cel mai mic, trebuie să se mişte pe distanţele corecte, într-o ordine precisă, şi chiar şi diferitele părţi ale corpului trebuie să aibă un impuls constant către mişcare, care să le permită să înlăture un eventual obstacol care apare; în acest fel, mişcările constante, care sub incidenţa aceloraşi legi revin mereu, precum şi reacţiile regulate şi reciproce ce se produc, dau naştere intervalelor de timp care pot fi înregistrate. Iar acea putere care generează constanţa mişcării, adică frecarea părţilor care se ating în mişcările lor, încetinindu-se sau accelerându-se astfel reciproc, este timpul atotconsumator. Datorită lui, toate lucrurile temporale sunt tranzitorii, consumându-se treptat, în timp ce locul lor este luat de altele, ceea ce face ca măsura timpului să fie determinată de dispariţia sau revenirea lucrurilor în manifestare. 9. În ceea ce priveşte eternitatea, lucrurile stau exact invers. Din această perspectivă, orice mişcare este doar aparentă, ceea ce face ca în realitate, toate lucrurile să se afle în permanenţă într-o stare de nemişcare (de odihnă). 10. Din perspectiva temporală, lucrurile par să se odihnească, dar în realitate, chiar şi în cea mai dură piatră, nenumăratele sale particule minuscule se află într-o stare de mişcare neobosită, neexistând nimic care să fie cu adevărat inert. 11. În cazul eternităţii, e invers. Aici totul pare că se mişcă, dar se află în realitate întro sare de odihnă netulburată de nimic, născută din Mine. 12. Pentru a înţelege mai bine, vă voi da un exemplu scurt şi convingător. 13. Iată, dacă aţi dori să ajungeţi până la munţii de foc din zare, ar trebui să vă sculaţi devreme şi să mergeţi în pas grăbit către aceştia, pentru a putea ajunge la ei cel mai devreme în două-trei zile. 14. Din perspectiva eternităţii, puteţi să renunţaţi însă la acel drum, rămânând întrunul şi acelaşi loc, şi călătorind doar cu ajutorul emoţiilor şi al gândurilor până la distanţele cele mai incredibile, în timp ce conştientizaţi pe deplin toate lucrurile în detaliu, fără a vă mişca nici măcar un milimetru din locul în care vă aflaţi, deci cu alte cuvinte, rămânând în permanenţă în aceeaşi stare de binecuvântată odihnă – cel puţin din punctul Meu de vedere. 15. Imaginaţi-vă astfel lucrurile: să spunem că vă aflaţi adormiţi într-un pat moale şi confortabil, şi că tocmai visaţi un vis extrem de plăcut în care alergaţi încolo şi încoace, dansaţi de bucurie, ba chiar puteţi pleca într-o lungă excursie de vacanţă. 16. Cred că vă daţi seama că în timpul tuturor acestor mişcări din vis, trupul vostru fizic nu realizează nici cea mai mică deplasare din locul în care se află. 17. Natura eternităţii este similară, dar la un mod mai perfect, care este incomprehensibil deocamdată pentru voi. Căci iată, în timp ce mişcarea generează timpul, distrugerea, tranziţia de la o stare la alta, iar în cele din urmă moartea tuturor lucrurilor, starea de odihnă aduce cu sine prezervarea eternă, permanenţa, şi în cele din urmă viaţa perfectă şi perpetuă, la fel ca a Mea, a tuturor fiinţelor care îmi seamănă Mie întru iubire şi spiritul lor viu. 18. Şi la fel cum Eu nu am nevoie să călătoresc pentru a Mă deplasa de la o eternitate la alta, nici cei preaiubiţi de Mine, care se vor afla împreună cu Mine, nu vor avea nevoie să meargă undeva în persoană pentru a putea contempla toate minunile creaţiei. Ei se vor bucura – la fel ca Mine – de adevărata viaţă eternă într-o odihnă perfectă, deşi ei nu o vor percepe ca
377