Casa Domnului – Vol.1
18. O, părinţi ai părinţilor pământului, eu nici nu am îndrăznit să-mi deschid prea larg ochii în faţa minunilor cu forme ciudate din aceste înălţimi sacre, şi acum vă aşteptaţi ca eu, sărmană fiinţă oarbă şi moartă, să vi le descriu în faţa voastră, cei plini de graţie, de viaţă, de putere şi de forţă, care le priviţi de secole şi care le-aţi pătruns probabil de mult până în miezul lor cel mai intim? 19. Ce reprezintă toate aceste platouri acoperite cu iarbă şi înconjurate de stânci şi de piscuri imense, care par să atingă cerul, dacă semnificaţia lor profundă trebuie să rămână ascunsă? Oare nu este infinit mai importantă o pietricică pentru mine şi pentru oricine care o poate înţelege plenar decât toate înălţimile pământului, şi chiar pământul însuşi, dacă nu le înţelegem şi nu le cunoaştem? 20. Este uşor să spui: „Tot ce ai de făcut este să observi că în regiunea de dimineaţă există un munte uriaş, care atinge cu înălţimea sa cerul albastru, rege al tuturor munţilor de pe pământ, care se înalţă mândru şi domină totul în jur‟. Este adevărat, dar orice animal poate vedea acelaşi lucru. Dar dacă eu mă întreb: „Oare înţelegi tu această imensă formaţiune stâncoasă, Asmahael?‟, răspunsul apare imediat în noaptea inimii mele: „Cum ar putea cel care este mort să înţeleagă ceea ce este mort? Viaţa ta nu este altceva decât o iluzie şi o înşelătorie a simţurilor tale. Limba ta mobilă este unicul lucru care te diferenţiază de animale‟. 21. O, părinţii mei, de vreme ce aşa simt eu, gândiţi-vă cât de incomprehensibile sunt pentru mine formaţiunile din aceste înălţimi sacre! 22. Acolo, în zare, între răsărit şi apus, eu văd un munte care străluceşte mai glorios decât soarele de pe cer, care ne trimite razele sale curate, în timp ce muntele, confundându-se cu soarele, foloseşte lumina tuturor stelelor şi a florilor, care se reflectă în pâraiele sale. Dar dacă mă întreb: „Cum se face, şi de ce, şi de unde?‟, iarba şi pietrele îmi răspund prin semnele lor, care capătă dintr-o dată înţeles: „O, smintitule, de ce te chinui să înţelegi miracolele luminii? Crezi tu că lumina, care izvorăşte din Dumnezeu, poate fi văzută de ochiul tău muritor? 23. O, smintitule, ascultă, atotputerea Creatorului a creat cândva soarele numai pentru a dărui lumina, nu pentru a fi contemplat. Şi de vreme ce Ţi s-a dăruit puterea de a gândi profund, nu-ţi folosi această putere pentru un scop la fel de prostesc ca şi contemplarea soarelui. 24. Gândurile sunt lumini ale sufletului care iluminează nodul încurcat al vieţii fizice, dar tu nu ai fost creat numai pentru a le folosi în acest scop. Cum ai putea tu să înţelegi miracolele exterioare, atunci când, pentru aceasta, eşti nevoit să te îndepărtezi de tine însuţi, care eşti miracolul cel mai apropiat de tine dintre toate?‟ 25. O, Ascultaţi, părinţi minunaţi ai tuturor părinţilor de pe pământ, după ce natura tăcută te învaţă din necesitate acest adevăr, cu greu te mai poţi relaxa în aceste înălţimi luminoase. 26. Eu nu am fost adus aici de către strălucitorul Abel pentru a aduce cu mine lumina, ci numai pentru a fi iluminat eu însumi! De aceea, îngăduiţi-mi ca eu să ascult discursurile voastre pline de lumină şi de viaţă, căci nu sunt încă gata să vorbesc, şi nu voi fi încă multă vreme de acum înainte. Cine poate găsi cuvinte atât de pline de putere şi de viaţă, inspirate de sus, precum cele ale lui Enoh, fiecare dintre ele fiind mai profund decât întreaga natură împovărătoare şi grea a pământului? Căci atunci când cuvântul rostit nu se prezintă numai ca o combinaţie de sunete plăcute şi spumoase, ci are puterea binecuvântată şi eficientă de a extrage viaţa din profunzimile ascunse şi mortale ale omului, o, ascultaţi-mă, un asemenea cuvânt este cu siguranţă mai greu şi mai măreţ decât tot ceea ce ar putea zări vreodată ochiul uman, sau decât ar putea simţi vreodată omul, folosindu-şi simţul fizic al greutăţii.
195