8
● săgetătorul
Istrate Micescu - o pagină de aur în cartea dreptului românesc (urmare din pagina 7) Georoceanu, Al. Vergatti, Radu Budiºteanu, Titus Dragoº, Ovid Vlãdescu, Ion Nedescu, Horaþiu Comaniciu etc.15 La 19 februarie 1945, ziarul „Scânteia” anunþa cã avocatul Istrate Micescu a fost radiat din Barou. Totodatã, în cadrul „Comisiei de epuraþie a Baroului Ilfov”, acuzatorul a solicitat ca Istrate Micescu sã fie deferit Tribunalului Poporului, fiind acuzat de dezastrul þãrii ºi de iniþierea unor acþiuni „rasiste, ºovine, antisemite, fasciste ºi antisovietice”16. Istrate Micescu a fost contestat ºi ca profesor. La data de 16 noiembrie 1945, în acelaºi cotidian comunist „Scânteia” a apãrut un articol care cerea sã fie înlãturat din învãþãmântul universitar. S-a protestat chiar împotriva aplaudãrii lui de cãtre studenþi. Profesorul era acuzat cã la 4 noiembrie 1945, în cursul unui examen, a definit democraþia în spirit net anticomunist, anume „drepturi cât mai multe pentru proºti... dreptul pentru sãraci de a jefui, ca sã aibã de toate, asta se numeºte progresism”.17 În anul 1948, Istrate Micescu a fost arestat, sub pretextul cã ar fi participat la discutarea proiectului formãrii unui guvern clandestin. În timpul procesului, desfãºurat în acelaºi an, avocatul ºi profesorul a fost condamnat la 20 de ani de temniþã grea. Când s-a dat ultimul cuvânt inculpatului, Istrate Micescu s-a adresat instanþei spunând: „Mulþumesc pentru generozitate. Eu voi face 2-3 ani, restul, dumneavoastrã”. S-a sãvârºit din viaþã cândva în luna mai între anii 1951-195418. Pieirea lui Istrate Micescu a fost o nouã formã prin care comuniºtii au stins flacãra vieþii uneia dintre cele mai luminate minþi pe care le-a avut dreptul românesc ºi cel european. 1 Cf. Paul Vlachide, Istrate N. Micescu, în Curs de drept civil predat de domnul profesor Istrate Micescu, publ. de Doru Cosma ºi Paul Vlachide dupã cursul de Drept Civil stenografiat de av. Floru Andronic, curs þinut la Facultatea de Drept a Universitãþii Bucureºti de Istrate Micescu în anul universitar 1931-1932, Bucureºti, 2000, p. 33-34. 2 Ibidem. 3 Ibidem. 4 Mircea Duþu, Istrate N. Micescu, O legendã a vieþii juridice româneºti. Viaþa. Opera. Moºtenirea, Bucureºti, 2000, p. 13. 5 Cf. Istratti N. Micesco, La Personalitaté Morale et l’Indivision comme constructions juridiques (Étude de technique juridique), Paris, 1907. 6 Cf. Mircea Duþu, op. cit., p. 21. 7 Cf. Curs de drept civil predat de domnul profesor Istrate Micescu, ed. cit., passim. 8 Idem, passim; Cf. Mircea Duþu, op. cit., passim. 9 Cf. Istrate I. Micescu, fiul avocatului Istrate N. Micescu, interviu publicat în „Ziarul Financiar”, 15 septembrie 2005. 10 Ibidem; Mircea Duþu, op. cit., p. 40 ºi urm. 11 Cf. Paul Vlahide, op. cit., p. 27. 12 Cf. Curs de drept civil, ed. cit., p. 40-49. 13 Idem, passim. 14 Cf. Mircea Duþu, op. cit., p. 103 ºi urm. 15 Cf. Micescu, Gruia & Comp. Primii 25 candidaþi la epuraþie ai Baroului avocaþilor, în „Victoria”, 1 decembrie 1944. 16 Cf. Istrate Micescu a fost radiat din Barou, în „Scânteia”, 19 februarie 1945. 17 Cf. Huliganul Micescu, în „Scânteia”, 16 noiembrie 1945. 18 Nu s-a putut stabili exact data morþii lui. Unele date pe care le-am avut la dispoziþie ne-au indicat cã a murit cândva între anii 1951 ºi 1954, în luna mai, în închisoarea de la Aiud. Dupã alte opinii, se pare cã ar fi murit la 22 mai 1951, la Aiud (cf. Mircea Duþu, Istrate N. Micescu, O legendã a vieþii juridice româneºti. Viaþa. Opera. Moºtenirea, Bucureºti, 2000, p. 17).
ARGEªUL 12 octombrie 2010
Amintiri de demult
Dorul inimii mele
Mult mai târziu aveam sã aflu de ce episcopul Teofil m-a pus la rugãciune mai îndelungatã. Cu câteva zile mai înainte, un alt candidat la celibat a cerut sã fie hirotonit. L-a îndemnat la rugãciune ºi, dupã câteva zile, a dispãrut. Au încercat ºi cu mine acelaºi procedeu. Pe parcursul sãptãmânii pline de rugãciune ºi de foame eram chemat la cancelarie, în fiecare zi, de câte un consilier eparhial. Vicarul Florin Geamoleanu, un ardelean îndesat, de înãlþime mijlocie, mã întreba: - De ce vrei sã te faci preot celibatar, bã bãiete? Urât nu eºti, prost nu prea eºti, ce-þi lipseºte? În altã zi, consilierul administrativ bisericesc Onisie Moraru, mai cu simpatie, zice: - Frate Constantine, este grea viaþa de unul singur. Fete sunt destule. De ce nu te cãsãtoreºti? Mai delicat ca alþii, inspectorul eparhial Gheorghe Simu mã sfãtuia: - Sã ai grijã, cã ispite sunt multe! Sã nu cazi în pãcate care sã-þi ruineze viaþa! Se bucura cã am gândul de a fi celibatar. Cu totul parcã din alte lumi, pe consilierul economic Simion Coman, cu ochelari în cercuri ca undele pe ape, îl auzeam: - Gândeºte-te bine! Sã nu regreþi mai târziu! Iar ultimul pus pe capul meu a fost secretarul eparhial Iosif Butuc, un bihorean voinic, cu priviri de vultur. Degajat ºi fãrã înconjur, mi-a zis: - Dacã tu vrei sã fii preot celibatar este foarte bine. Eu te felicit! Îmi strânge mâna ºi-mi ureazã succes. Am aflat dupã aceea cã el era celibatar ºi slujea ca arhidiacon. Cred acum cã Teofil episcopul a pus la cale toatã povestea asta. Probabil cã am trecut examenul. De aceea m-a ºi chemat pentru hirotonia întru preot celibatar. Dorinþa mea era mãrturisitã, planul tainic pe care mi-l doream împlinit: intrarea în monahism, atunci când va fi îngãduitã de Bunul Dumnezeu.
Scrisori a primit episcopul Teofil de la preotul Savin, îndrumãtorul meu de la Cracãul Negru, ªtefan Alexe, directorul seminarului, ºi chiar de la tatãl meu. Ei se exprimau împotriva celibatului pe care doream sã-l îmbrãþiºez. Înaltul ierarh al Clujului era în dilemã. Trebuia sã cumpãneascã între cei care se îngrijorau de mine, amestecându-se în viaþa mea, ºi dorinþa de a sluji în bisericã, în ipostaza doritã, gânditã ºi cerutã cu insistenþã.
Sibiu, unde-ºi fãcuse începutul lucrãrii glorioase, la Catedrala Mitropolitanã. Mare este Dumnezeu care dã omului astfel de puteri!
*
*
Eram bucuros. M-am spovedit, dupã porunca episcopului Teofil Herineanu, la Mircea Tomuº, în Catedrala Catedrala Arhiepiscopalã din Cluj în care am fost Ortodoxã a hirotonit diacon ºi preot în 6 ºi 8 septembrie 1964. Clujului, unde aveam sã fiu ochi, cã-l deschideam ºi mã rugam hirotonit peste câteva zile. Se vede pânã aþipeam. Am început sã pricep cã, din mila Domnului ºi a Maicii somnul greu, de plumb, al Sale, rugãciunile au fost primite. ucenicilor lui Iisus din Grãdina Lucrurile au început sã meargã bine. Ghetsimani. Între timp venise ºi binecuvântarea Dis-de-dimineaþã m-am dus la de ieºire din Moldova ºi intrarea în catedralã pentru a-mi face Transilvania mult doritã. Am auzit rânduiala Sfintei Împãrtãºanii. cã Teofil, superbul prelat al Lãcaºul Domnului m-a Clujului, a dat de mai multe ori impresionat. Mai târziu am aflat telefon mitropolitului Iustin pentru a cine a trudit la aºa frumuseþe mã „libera” în bunã pace. ecleziasticã. Nicolae Ivan, micul Am aºteptat Ziua Domnului cu episcop la staturã, a fãcut o mare emoþie. Nu închideam bine un bisericã uriaºã. Se învãþase de la
● Agendã culturalã ● Agendã culturalã ●
Invitaţie la... haiku Joi, 14 octombrie, la ora 17.30, la Biblioteca Judeþeanã „Dinicu Golescu” vor citi haiku Viorica Referendaru, Cornelia Baciu, Constantin Pãun º.a. Sunt invitaþi toþi iubitorii acestei specii de poezie, în vederea constituirii unei filiale a Asociaþiei Române de Haiku.
Întâlnirea scriitorilor Întâlnirea Ligii Scriitorilor – Filiala Argeº – va avea loc în ziua de vineri, 15 octombrie, ora 10.30, la Biblioteca Judeþeanã „Dinicu Golescu”. Vã aºteptãm cu plãcere!
Hirotonia întru diacon a fost fãrã incidente, la 6 septembrie 1964, zi de toamnã însoritã. La slujbã participase Ioan Alexandru – poetul, George Bãlan - muzicologul ºi profesorul George Buº. Dupã sfârºitul Sfintei Liturghii, cei trei m-au condus pânã la cãminul preoþesc. Mi-au spus cã vor veni ºi la hirotonia întru preot, George Bãlan promiþându-mi cã îmi va aduce ºi un magnetofon pentru a înregistra slujba. Marþi, 8 septembrie, ziua Naºterii Maicii Domnului, a fost ºi ziua naºterii mele în ierarhia Bisericii Strãbune. Totul era un mister ºi o bucurie. Aºteptam ca Duhul Sfânt sã vinã a doua oarã pentru a mã sfinþi ca preot, prin rugãciunile ºi punerea mâinilor evlaviosului arhiereu al lui Hristos, Teofil episcopul. Acum se împlinea dorul inimii mele de a fi hirotonit de episcopul pe care-l credeam ajuns arhiereul lui Hristos, fãrã intervenþii omeneºti. Nu ºtiam cã Teofil Herineanu a ajuns episcop la Roman când avea doar 38 de ani ºi când m-a hirotonit, 53. Mã temeam sã nu moarã ºi sã rãmân nehirotonit. Îmi legasem, fãrã sã ºtiu, în mod tainic, viaþa mea de viaþa celui care mi-a devenit arhirereul hirotonisitor pentru totdeauna. Calinic ARGATU
Scriitori, publicişti şi folclorişti ai Argeşului In memoriam
Nicolae N. Enescu (4.07.1915, comuna Tigveni, Argeº – 31.12.2009, Curtea de Argeº) Profesor, memorialist, fost deþinut politic. Studii: Liceul „Alexandru Lahovary”, RâmnicuVâlcea, ºi Liceul din Sibiu; Facultatea de Litere ºi Filozofie, Secþia românã-istorie (1940). Dupã absolvirea facultãþii lucreazã la întreprinderi din Curtea de Argeº (1940-1946); profesor de românã la Seminarul Teologic ºi la Liceul „Vlaicu Vodã” din Curtea de Argeº (1946-1949). Anchetat la securitatea din Piteºti, condamnat de Tribunalul Militar din Craiova la 6 ani închisoare pentru cã strânsese arme pentru partizanii din Munþii Apuseni. De la închisoarea din Craiova, unde se afla ºi Corneliu Coposu, este transferat la închisoarea din Aiud, având ca tovarãºi de detenþie pe Radu Gyr, colonelul G. Eminescu (nepotul poetului), Dumitru Stãniloae, Nichifor Crainic, Mircea Vulcãnescu, Istrate Micescu º.a. Eliberat în 1954, merge în Bãrãgan, comuna Mãgura, unde lucreazã ca muncitor necalificat (îngrijitor de porci, ºef de atelier de împletituri). Se întoarce în Curtea de Argeº ºi lucreazã ca zilier (1965-1969); muzeograf, apoi profesor de românã la Seminarul Teologic, completare cu limba francezã la Liceul „Vlaicu Vodã” din Curtea de Argeº. Înfiinþeazã ºi conduce P.N.Þ.C.D. din Curtea de Argeº (1990-1998).
Preocupãri literare: publicã foiletonul „File de istorie argeºeanã - Memoria lacrimei”, în cotidianul „Argeºul” (2001), ºi vol. „Memoria lacrimei”, la Editura „Pãmântul”, 2007.
Ion Ionescu-Boteni/ Ion N. Croitoru (12.07.1881, Boteni, Muscel – 15.06.1946) Profesor de francezã ºi director la Liceul „Sfântul Sava” din Bucureºti. A înfiinþat la Câmpulung revista literarã „Muscelul”. Prozator, cadru didactic, editor. Volume reprezentative: „Casa din Muscel”, nuvele ºi schiþe (1907); „Din satul nostru” - nuvele ºi schiþe (1908); „În zile de vacanþã” (Bibl. „Minerva”, no. 76), „Drumuri” (nuvele, Bibl. „Minerva”, no. 96), lucrãri apreciate de N. Iorga ºi Eugen Lovinescu („Istoria literaturii române contemporane”, vol. III, Edit. „Minerva”, Bucureºti, 1981, p. 127) etc.
Ion Nestor I. Gogoncea (19.07.1904, Priboieni, Argeº – 1.11.1983, Piteºti, Argeº) Dascãl, poet, publicist, eseist, prozator. Urmeazã ºcoala primarã în comuna natalã, avându-l ca învãþãtor pe folcloristul Constantin Rãdulescu-Codin, Liceul „Dinicu Golescu” din
Câmpulung Muscel, apoi dã examene de diferenþã ºi se transferã la ªcoala Normalã „Al. Odobescu” din Piteºti, pe care o absolvã ca ºef de promoþie (1924). Activitate didacticã: învãþãtor în comuna Lingina, în preajma Hunedoarei (1924-1925), se transferã la ªcoala Primarã din Teiu Vale (1925) ca învãþãtor, director de ºcoalã ºi înfiinþeazã în 13 mai 1928 Cãminul Cultural în Teiu-Vale, contribuind la emanciparea culturalã a sãtenilor prin ºezãtori, formaþii artistice cu localnicii (teatru, cor, dansuri naþionale, concursuri judeþene), înfiinþarea unui cinematograf, îmbogãþirea bibliotecii ºcolare ºi a Cãminului Cultural ºi atragerea cititorilor de toate vârstele. În urma examenelor de atestare obþine titlul de profesor de matematici, gradul al II-lea (1948). În 1952 este declarat chiabur. Atât el, cât ºi soþia sunt daþi afarã din învãþãmânt, el fiind trimis la „reeducare prin muncã” la Canal ºi Orezãria Chirnogi. Preocupãri literare: încã de elev colaboreazã la revistele „Prietenul nostru” (Câmpulung Muscel), „Solidaritatea” (Câmpulung Muscel), „Satul” (Bucureºti), „Poporul Românesc” (Piteºti), „Revista Noastrã” (Curtea de Argeº), revista „Argeº” (Piteºti), în deceniile 3 ºi 4 ale secolului XX. Ca învãþãtor scrie lucrãrile „Lingina ºi linginarii”, „Marghita”, „Ispita”, „Poveºti din Þara Haþegului”, „Lilion ºi Lelia”. Volume reprezentative: „Gânduri pentru tine” – versuri (1929). O parte din manuscrisele sale, ascunse de prigoana vremii, au vãzut lumina tiparului prin grija soþiei ºi a fiicei sale, ca: „Modeste
Tipografia ARGEŞUL imprimă în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cărţi ■ cataloage ■ calendare ■ afişe ■ pliante ■ postere ■