LUMI FANTASTICE - Proiect
La sfarsitul semestrului I (2010-2011) elevii clasei 9D - filologie au finalizat unitatea de invatare LUMI FANTASTICE printr-un proiect axat pe interferenta artelor si pe creativitate. Colectivul a fost organizat in 9 grupe a cate 3 elevi si fiecare grupa a trbuit sa prezinte un film din genul fantastic, sa compuna o povestire fantastica de mici dimensiuni si sa deseneze un personaj sau o scena din filmul prezentat. Facultativ, acestia au putut prezenta si un serial sau un lung metraj anime, cu un desen inspirat din acesta si cu evidentierea resurselor prin care se realizeaza fantasticul. Am fost impresionata de alegerea pe care au facut-o elevii, oprindu-se la fillme importante din diferite epoci ale cinematografiei, cum ar fi:
A TRIP TO THE MOON (primul film fantastic) I, ROBOT HARRY POTTER AND THE PHILOSOPHER’S STONE HARRY POTTER AND THE GOBLET OF FIRE IRON MAN 2 GHOST RIDER INCEPTION AVATAR Din domeniul animatiei japoneze - anime - au fost prezentate seriile:
BLEACH DEATH NOTE
Ativitatea de prezentare si evaluare s-a derulat pe parcursul a trei ore de curs, in care s-au evidntiat schematic pe tabla motive si resurse ale fantasticului pentru fiecare film precum si probleme de tehnica cinematografica astfel incat toti elevii si-au imbogatit orizontul de cunoastere. Creativitatea tinerilor s-a remarcat in cateva istorisiri fantastce interesante cat si in desene iscusit realizate. Felicit pe toti elevii pentru seriozitatea si entuziasmul de care au dat dovada si vi-i fac si dumneavoastra cunoscuti.
Profesor Ghinea Elena Monaliza
AVATAR – Stoica Cristina
BLEACH Lepadatu Alin
GHOST RIDER- Suruianu Cristian
EXTRATERESTRU Calin Florentina
I, ROBOT Zainy Foada Diana
IRON MAN 2 Lepadatu Alin
HARRY POTTER – Stoian Didina
INCEPTION Goga Cristina
A TRIP TO THE MOON Sipos Sonia Teodora
Zainy Foada-Diana Clasa a IX a D 10.01.2011
Amintiri din viitor .. Era o zi de 34 , luna Ianuarie , afara ningea si totul in jur era alb, in casa focul ardea in soba si era cald. Parintii mei erau la munca , singura acasa am zis sa ies afara sa ma joc in zapada. In spatele casei era padurea , totii brazii erau acoperiti de nea. La dracu! Să începem aşa, creştineşte. Sunt atât de răcită încât îmi vine să mă împuşc. Sau mă rog, mie de câte ori sunt răcită îmi vine să mă împuşc, dar cum a trecut un an de ultima dată, mi-am cam pierdut antrenamentul. Mda, deci am plecat optimistă aşa. Căştile la locul lor, muzica tot optimistă, o să o postez la final, că am ascultat o singură melodie (eu şi momentele mele repetitive) şi gură cască...nimeni alta decât eu. Lucrul acesta nu ma deranja foarte tare, si asa in capul meu erau o multime de imagini,voci si idei amestecate. Mai exact era H-A-O-S ! Ideea e ca eu iesisem sa ma plimb fara o tinta anume. Cum prietena mea cea mai buna nu-mi raspundea la telefon, de parca ar fi mancat-o o gaura neagra, am decis sa ma duc sa ii fac o vizita. Nu ca as fi ingrijorata, dar ma plictiseam teribil. Cu mainile in buzunar si cu o expresie de : “NU IMI PASA” am pornit la drum. Zapada era asezata mai peste tot. Intr-o simpla secunda de neatentie am realizat ca nu ma mai aflu de betonul asfaltului, ci sunt intr-o continua alunecare. Trecuse o buna bucata de timp si eu inca alunecam. Ceva nu era in regula. Mi-a luat cateva secunde sa imi dau seama despre ce e este vorba si ce patisem deoarece in jurul meu era foarte intuneric. Defapt nu am realizat amanuntele acestea pana cand nu am ajus la capatul celalalt al asa zisului “tobogan misterios”. M-am prabusit inevitabil la pamant. Am zacut intinsa acolo cam 5-6 minute sau poate chiar mai putin, dar timpul a trecut extrem de greu. In cele din urma am deschis ochii dar i-am inchis la loc imediat. Lumina era prea puternica si pupilele mele nu erau obisnuite cu ea inca. Am simtit o durere mare de spate si vantul imi batea in fata cu putere, desi asta era destul de ciudat caci eu eram inca intinsa la pamant. Cu greu am reusit sa ma ridic de jos si pt un moment am crezut ca lovitura la cap m-a afectat prea tare deoarece totul in jurul meu era verde . Din departare am zarit niste siluete asemanatoare cu cele ale gladiatorilor din cartea mea de istorie . Pff .. Urasc maretia asta. Dar asta nu prea conteaza in momentul acesta. Un lucru si mai surprinzator era ca acei oameni erau rosii . Am observat ca se indreapta cu viteza inspre mine, si aratau mai infricosator ca in imaginile dintre paragrafele din carte. Spre surprinderea mea infatisarea nu se compara cu purtarea acestora, deoarece mai multi dintre ei s-au oferit sa ma ajute sa ma ridic si m-au intrebat cine sunt si ce caut aici , ducandu-ma intr-o cabana de pe un deal cu flori de o culoare galben-fosforescent care ma orbeau din cauza luminii pe care o produceau.
Huzum Marina
MISTERUL DIN PADURE Era o zi de 34 , luna Ianuarie , afara ningea si totul in jur era alb, in casa focul ardea in soba si era cald. Parintii mei erau la munca , singur acasa am zis sa ies afara sa ma joc in zapada. In spatele casei era padurea , totii brazii erau acoperiti de nea. Seara mereu auzeam niste sunete stranii venind dinspre padure , imi era foarte frica sa ma apropii prea mult si sa intru in padure. Intr-o zi , eu impreuna cu 2 prieteni ne-am hotarat sa rezolvam acest mister deoarece sunetele nu incetau deloc noaptea. Cu frica in brate, ne apropiam incetul cu incetul de padure, eu mergeam in fata in timp ce ceilalti 2 stateau in spatele meu speriati si imi asigurau spatele. Ora 17:00 , incepea sa se intunece rapid , noi avansasem destul de mult in padure, deodata se auzi din nou acel sunet ciudat, ne-am oprit si ne uitam in jur speriati, ceva nu era bine , unul dintre noi lipsea, banuiam ca a fugit acasa, am inceput sa tremuram si stateam pe loc. Deodata se auzi un zgomot puternic venind dinspre EST , cu dintii tremurand am mers intr-acolo, cand am luminat calea am vazut raspunsul, sunetul era produs de un iepure mistret , era la pamant si parea inofensiv , ne-am apropiat incet si am observat ca avea un ciot in picior, am scos acel ciot si iepurele mistret se ridica si o luase la fuga in padure. Ora 18:30 , ne-am gandit ca e timpul sa merge inapoi acasa , ne-am luat dupa urmele lasate si am reusit sa gasim drumul inapoi spre casa. A doua zi seara, nu puteam sa dorm , asteptam sa aud acele sunete ciudate dar nimic, atunci am inteles ca am rezolvat misterul si am adormit linistit.
Ultima calatorie a lui Marvin Povestea incepe cu un personaj despre care nu stiti nimic,un personaj pe nume Marvin,nici acesta ne mai stiind prea multe despre sine,nici despre locul in care se afla,amintindu-si doar numele. In mintea sa apar zeci si sute de intrebari,si sentimentul de frica,toate acestea din cauza faptului ca tocmai s-a trezit,si in loc sa fie in canapeaua sa cea moale,este intr-o zona foarte rece,in care ploua si ningefara incetare,o zona avand un cer albastru, inchis, si un pamant inghetat,alb,inzapezit mai rece ca aerul din congelator.Desi nedumerit si speriat, un alt lucru il inspaimanta si mai tare, si anuma prezenta a sute de personae cu fete triste si indurerate,care jelesc si tipa intr-una,putini fiind cei care merg cu demnitate spre ceea ce in viziunea lui Marvin,pare a fi un mic port. Nestiind ce sa faca,Marvin continua a inspecta zona si persoanele din jur,ce par ca fiind duse spre executie,cand deodata un fugar ne stiind cum sa alerge mai repede,il impinge pe Marvin,si-si face drum printre sutele de oameni ce merg spre aceeasi directie,acesta dorind sa scape din acel “iad inghetat” cand de nicaieri,apare in fata fugarului o ciudatenie ce-l opreste din drum si il forteaza sa se duca spre “micul port”.Denumirea de ciudatenie este foarte corect atribuita,monstruozitatea avand trasaturi ne-omenesti,si anume o inaltime de peste doi metrii si jumatate,doua aripi mari ca de inger desi nu albe ca ale unui inger,ci negre ca pana corbilor. Caracteristicile acestui individ,erau acompaniate de o roba gigantica,care ar putea fi folosita pe post de parasuta,si de o coasa foarte infricosatoare,manerul fiind facut din os iar partea ascutita, dintr-un metal ce pare capabil sa taie si prin seiful unei banci. Desi speriat de felul cum arata giganticul individ,lui Marvin ii trece imediat prin minte un nume..TANATOS;si incearca a-si amintii despre acest personaj,cand deodata ii vine raspunsul: -Desigur,Tanatos zeul mortii din mitologia greaca,despre care citisem in cartea cu legende din diferite parti ale lumii,pe care am primit-o cadou de ziua mea. Asemanarea era izbitoare,aripi lungi,straie ciudata,numai coasa era in plus,desi pe loc si-a dat seama caci acesta chiar ERA Tanatos,sau mai precis Moartea in persoana,purtatorul de coasa ce ia sufletele mortilor si apoi le trimite ba spre Infern bas pre Rai,aceasta depinzand de judecata lui Dumnezeu. Inspaimantat pana la culme,Marvin da sa fuga tocmai ca amaratul de mainainte,cand hop asa apare si-n fata sa ce-l pe care l-ar numi cu frica Tanatos.
Tanatos:-Ce faci suflet nemuritor ;nu-mi zi ca-ti trece prin cap a face ca cel de mai devreme.Nu ai cum sa scapi!Nu ai cum sa fugi!Nu ai unde sa te ascunzi! Marvin:-Poftim?! Eu? Nuuu nici gand. -Ei nu,doar esti pe taramul meu.stiu ce gandesti.Mai bine du-te tu spre port.Ca de ajungi in Valhala,Nirvana sau cum or mai numii unii Raiul sau in Tartar,Infern cum numesc altii iadul,asta depinde de cum ti-ai trait viata,acum haide ia-ti avant,caci am si altii peste care trebuie sa veghez! Ajuns la micul port unde avea sa afle unde-si va petrece viata eterna,vede o straja ce tinea in maini 1 lista foarte lunga care culmea,in loc sa se micsoreze crestea ca prin minune,si uitandu-se asa,mirat la straja si la lista,se aude din adins vocea strajerului: -Marvin Vulturescu,Tara natala:Romania,Varsta:25 de ani,Metoda mortii:Impuscat in inima pe campul de lupta,Anul mortii:1940 Ziua:13, Marti. Straja:-Eee dar tare interesant esti tu,si ziua de 13, si Martia,stii care-ti e singura consolare? Marvin:-Care? -Majoritatea care sunt urcati pe corabia ce duce spre rai tura aceasta sunt Romani si Sarbi,iar in sectiunea despre tine ghici ce scrie;si razand incet ii da raspunsul:.RAI..Ehehee..ghinionist ghinionist..daa..bine-ai nimerit.Hai urca,ca dee.. poate de ghinionist ce esti pierzi si corabia. Fericit,Marvin se urca pe corabia ce a carei destinatie este raiul,fiind intampinat de multi camarazi ce au cazut alaturi de el pe front.Odata ajuns si trecut de portile Raiului,povesteste celor cu care a ajuns urmatoarea: -Stiti,drumul a fost frumos, dar tipatul celor ce se duceau spre iad l-am auzit tot drumul,pana ce au fost inchise portile La care Sfantul Petru cu un zambet pe buze se intoarce catre marvin si-I zice: -Pai tu care crezi ca a fost principalul,motiv pentru care s-au construit aceste imense porti si ziduri? Leftarache Alexandru Leon IX D
<--------- TANATOS,In caz de erati curiosi