68
Aikido este un produs al înŃelepciunii tradiŃionale japoneze, bazată - la fel ca întreaga civilizaŃie orientală: chineză, coreeană etc. - pe înŃelegerea şi valorificarea noŃiunii de Ki (bioenergie). Aikido a rezultat din îmbinarea teoriei şi practicii tehnicilor de luptă corporală (Aikijutsu) cu tehnicile pentru controlul bioenergiei, rezultând un sistem de meditaŃie dinamică, calitativ superior meditaŃiei statice (obişnuite). Aikido reprezintă o dezvoltare a Budo şi o încercare de perfecŃionare a omului, ajutându-l să meargă cu capul sus, privind cu un ochi la stele şi totodată cu altul spre viaŃa din jur. Aikido realizează buna înŃelegere cu vecinii şi prietenia cu toată lumea, ameliorează legăturile între eu – tu – noi – voi - ei, dă sens vieŃii, caută echilibrul între a “fi” şi a “avea”. Aikido este o Cale care te poate apropia de Dumnezeu - sau depărta de diavol, cum vrei s-o iei. În limba japoneză cuvântul Ai-Ki-Do înseamnă Calea (Do) pentru armonizarea (Ai) energiilor (Ki) corporale sau mintale. ► Ai înseamnă să te armonizezi, să te unifici sau să iubeşti. Armonizarea (Ai) se referă la ideea “iubirii adversarului”, condiŃie esenŃială pentru a-l putea învinge fără luptă. Lupta sau ciocnirea cu adversarul sporeşte dezordinea obişnuită în lume; în schimb „iubirea” permite învăluirea - şi până la urmă manipularea lui. Nu e nevoie să muŃi munŃii din loc; e suficient să le manevrezi spiritul - apoi munŃii cad, sau se mişcă singuri. De fapt, în Dojo căutăm armonizarea spirituală cu lumea, iar drumul pe care mergem spre Ńintă este chiar antrenamentul, este tehnica de luptă pe care o învăŃăm şi încercăm s-o stăpânim. După ce ajungi la capăt (dar cine reuşeşte oare?) nu mai ai nevoie nici de drum - nici de tehnică. Armonizarea cu lumea nu înseamnă să mergi de exemplu în pădure, să stai fără nici o grijă la umbră şi să te bucuri de frumuseŃea priveliştii sau de plăcerea şederii. Armonizarea cu lumea înseamnă să fii capabil a te înŃelege cu alte persoane, cu oamenii din jur - este forma cea mai perfecŃionată a vieŃii. Nu e o treabă uşoară, pentru că fiecare om are părerile lui, iar tu eşti silit să le respecŃi. „Iubirea nu constă în a vă privi reciproc, ci a privi împreună în aceiaşi direcŃie” (Antoine de Saint-Exupery). Respectându-i pe alŃii, vei fi respectat de ei. Şi poate că acest respect reciproc te va ajuta să găseşti armonia. În clipa în care modul tău de gândire face să nu mai fii de acord cu alŃi oameni - vei naşte o formă de conflict interuman, vei intra în contradicŃie cu lumea. În funcŃie de purtarea şi de puterea ta, cu timpul conflictul sar putea amplifica, devenind, de exemplu, chiar un război internaŃional. Când cineva te atacă în Dojo, prima mişcare de apărare folosind Aikido este ieşirea în afara traiectoriei loviturii, printr-o mică deplasare laterală. A doua acŃiune e armonizarea cu adversarul, rotindu-te astfel ca să priveşti în aceiaşi direcŃie cu el (să te pui în pielea lui). După ce te armonizezi cu adversarul, poŃi să-l conduci cum şi unde vrei – iar după aceea să-l dobori cu ajutorul unui procedeu.
La fel şi în cazul unui confruntări din viaŃă: în primul rând - evită conflictele, în al doilea rând – armonizează-te cu situaŃia şi adversarii; în treilea rând, dacă Ńi-e în pericol viaŃa – reacŃionează eficient, executând după caz un procedeu de luptă sau o manevră socială dibace. AcŃiunea va fi executată astfel ca să nu răneşti corpul sau demnitatea adversarul (considerat partener). Răspunsul serveşte doar să–l lămurească pe adversar că greşeşte, sau ca să-i controleze forŃa răuvoitoare. Deprinderea tehnicii e Calea, iar fiecare procedeu pe care îl învăŃăm ne ajută să înŃelegem ce e Aikido: armonizarea cu orice forŃă rău intenŃionată, înainte de a o anihila. Poate că în sensul acesta vroia O Sensei să înŃeleagă ideea de a-Ńi iubi adversarul. Desigur că nici un Aikidoka (practicant de Aikido) nu a ajuns în stare să-şi iubească duşmanul; dar e suficient să ne armonizăm cu el - şi poate vreodată vom ajunge să-l şi iubim. În faŃa unei lumi care se radicalizează prin terorism şi iraŃionalitate, capacitatea de a face faŃă ameninŃărilor şi de a păstră o pace onorabilă devine vitală pentru supravieŃuirea omenirii civilizate. ► Prin “energie” (Ki) se înŃeleg mai multe: bioenergie sau forŃă vitală; un alt om sau alŃi oameni; energia lor; evenimente şi întâmplări din viaŃă; o forŃă invizibilă, spirituală, o energie, o intenŃie – vezi şi # 8. ► Calea sau metoda (Do) se referă la atitudinea faŃă de învăŃarea Artei: nu este vorba de o simplă memorizare (intelectuală), ci de o muncă grea (fizică şi spirituală) care urmăreşte pătrunderea învăŃăturii în corpul elevului, nu numai în spiritul său. Iar Do înseamnă Cale - adică drumul obligatoriu de străbătut pentru găsirea armoniei spirituale. Ideea unui “drum anevoios” către însuşirea unei măiestrii este larg răspândită în filozofia orientală (vezi # 9.1.1). Antrenamentele urmăresc să-i creeze elevului capacitatea de a reacŃiona instantaneu şi involuntar la orice fel de atac – dar eficient din punctul de vedere corporal (tehnic) şi corect din punctul de vedere spiritual (etic). Adică să fie deodată atent atât la detalii (momentul şi felul atacului, capacitatea agresorului etc.) cât şi la ansamblul situaŃiei (câŃi agresori sunt, împrejurimile etc.). Pentru a putea atinge acest nivel, elevul e nevoit să se transforme total – nu numai corporal, ci şi mintal sau sufletesc. Tehnica Aikido e la fel ca oglinda: când priveşte în ea o maimuŃă – nu apare în ea un înŃelept. E un drum greu. MulŃi începători vor fi învinşi de greutăŃile parcursului şi vor renunŃa să mai înainteze. PuŃini supravieŃuiesc - dar chiar şi aceştia nu înŃeleg toŃi ce înseamnă cu adevărat Aikido. După o călătorie lungă prin deşert, un tânăr a sosit la cetatea în care locuia Cel mai învăŃat dintre oameni. Tânărul dorea să afle Taina Fericirii. Spre mirarea tânărului, înŃeleptul locuia într-o clădire mare, plină de oameni şi de forfotă intensă. Oamenii circulau încolo şi încoace, o mică orchestră cânta melodii suave, pe o masă întinsă erau bucate alese din care lua cine voia.