6
DorinŃa excesivă de a face avere este o boală mintală. Pentru înavuŃire e nevoie de o atitudine mentală complet opusă respectului de oameni şi iubirii aproapelui. Căci avere nu se poate face muncind cinstit, productiv, ci doar înşelând alŃi oameni sau profitând de slăbiciunile lor. (Recunosc că există şi bogaŃi de excepŃie: cel mai „tare” îmi pare a fi un american, despre care am aflat că nesilit de nimeni şi-a donat gratuit un rinichi, unui bolnav necunoscut!!). Între prieteni, nu valoarea materială a cadoului contează, ci semnificaŃia lui. Un european ajuns cu treburi în China locuia alături de numeroşi vecini, cu care s-a împrietenit. În ajunul Crăciunului – sărbătoare inexistentă în China – se trezeşte la uşă cu bătrânul administrator al blocului, care-i spune: ”Domnule, noi te preŃuim pentru că eşti un vecin bun şi un om de treabă. Ştim că pentru dumneata mâine e o mare sărbătoare şi că eşti singur. Să ştii că îŃi suntem cu toŃii alături şi te rugăm să primeşti din partea noastră acest cadou de Crăciun”, după care îi întinse o cutiuŃă frumos ambalată. Omul fu impresionat, mulŃumi şi deschise cutia – înăuntru era o monedă de doi bani, găurită, având legate de ea o mulŃime de bucăŃi de sfoară colorată. Nedumerit, străinul întrebă ce înseamnă asta. Chinezul îl lămuri: “e un obicei de-al nostru. Fiecare din vecinii şi prietenii dumitale a înodat câte o sfoară, prin care se leagă să-Ńi dea o zi fericită din cele câte i-au mai rămas de trăit. În felul acesta ai căpătat în dar câteva zile fericite!”. Creştinul fu adânc mişcat de gest şi îşi sărbători cu multă bucurie Crăciunul. El mărturisea că după aceea a avut parte în viaŃă de zile fericite, fără a şti dacă erau din cele la care avea el „dreptul” - sau consuma din cele primite cadou. Mai târziu călătorul a dăruit moneda unui prieten, după ce îi adăugase încă o sfoară, prin care dădea şi de la el o zi fericită. Aflam deunăzi că un dregător de-al nostru pregeta să-şi declare averea, susŃinând că procedura e greoaie şi ar fi nevoit să refacă formularul pentru orice fleac. De exemplu, dacă ar dărui soŃiei un cadou mic – un parfum de 100 euro zicea el (pentru mulŃi români, un întreg salariu). Nu mă leg de frica lotrului că i se vor dezvălui matrapazlâcurile, ci de opinia parvenitului că sentimentele ar fi cu atât mai grozave cu cât cadoul demonstrativ e mai scump. Nici nu-i trecea prin cap că nevastă-sa ar fi fost mai bucuroasă de un gest sufletist, chiar dacă era mai ieftin. Nu m-ar mira să păŃească şi el la fel cu individul - toată vremea atât de ocupat cu “treburi” încât nu mai avea timp pentru soŃie - care soseşte pe neaşteptate acasă şi îşi găseşte nevasta zbenguindu-se în pat cu un tânăr. Scandal, nervi – dar sare şi femeia cu gura: “stai mă, că nu e ce crezi tu! Nu e nici un adulter, nu trăiesc cu el. Nici nu-l cunosc. E vorba doar de o faptă bună: pe tânărul acesta l-am găsit în faŃa bisericii şi mi s-a făcut milă de el că părea tare necăjit. L-am chemat acasă să-i dau ceva de pomană. I-am dat să mănânce bucata aia de friptură pe care o lăsaseşi tu ieri, că te-ai săturat. Apoi, i-am dat haina aia veche a ta, care zăcea în dulap pentru că Ńie nu-Ńi mai trebuie.
Atunci tânărul m-a întrebat: doamnă vă rog, mai aveŃi de dat şi altceva de care domnul nu are nevoie?”. Peste tot oamenii au defecte – “omeneşti”. Însă noi ne-am născut şi am trăit la răscrucea dintre civilizaŃia occidentală şi cea orientală, adică „sugem de la două mame”, sau „stăm cu luntrea în două cururi” - cum delicios ne pocea zicala un mare dregător străin. De aceea avem calităŃi şi defecte luate şi de la unii şi de la alŃii. Poate că am adunat cu nesăbuinŃă, căci până una-alta românii sunt ultimii din Europa în prea multe privinŃe. Toate defectele pot fi însă corectate cu puŃină învăŃătură bună. Dar pentru schimbare e nevoie de voinŃă şi muncă, adică un efort pe care prea puŃini consimt să-l facă, deşi consecinŃele lenei sunt dezastruase. Din cauza neştiinŃei şi nesimŃirii românii riscă să devină o naŃie în declin, o gloată fără identitate colectivă. Încă mai sper că łara mea n-o să dispară; dar ce fel de oameni o vor popula? This is the question… Oare cum vor fi românii viitorului: sănătoşi la cap şi corp, falnici şi respectaŃi de străini - sau nişte milogi degeneraŃi? Şi, vor mai vorbi ei româneşte - sau vor fi anglofoni, rusofoni, chinezofoni, Ńiganofoni, mârlanofoni? Căci locuieşti într-o limbă – nu într-o Ńară (Cioran dixit). Tinerii sunt viitorul – adică ei îl fabrică. Însă ce fel de viitor ar putea construi tinerii produşi de şcolile noastre? Foarte mulŃi sunt nesimŃiŃi, inculŃi şi neobrăzaŃi, nevolnici sau obezi, alcoolici sau mai rău, fumători fără dileme, individualişti iresponsabili fără vreun ideal spiritual, total dezinteresaŃi de binele public: 88% dintre cei cu vârste între 15-25 de ani visează să emigreze (Banca Mondială, 2006). AlŃi conaŃionali sunt deja cu un picior în groapă din cauza sedentarismului, chiar dacă au poate capul tobă de carte. Mai sunt şi concetăŃeni cărora le pasă. Însă prea puŃini din aceşti români ”treji” caută soluŃii de folos obştesc, majoritatea promovând calea salvării individuale. Iar când cineva câştigă ceva, de obicei nu se mai gândeşte şi la ce pierd alŃii (până la urmă şi el) cu această ocazie. Din păcate, pe lângă vaiete şi vise, cei care mai doresc „schimbarea la faŃă” în bine a României şi a românilor nu vin şi cu propuneri practice, realiste, constructive. Din cauza iuŃelii uriaşe cu care se schimbă lumea actuală, ca să supravieŃuim trebui să ne „vindecăm” urgent de metehnele care ne debilitează. În acest scop avem nevoie de o metodă verificată, coaptă, care să se poată aplica rapid tuturora. Altfel, până ce inventăm noi alta nouă, am dispare de pe faŃa pământului! Eu susŃin că există o astfel de soluŃie: (re)educarea caracterului oamenilor, prin revoluŃionarea învăŃământului - bazată pe valorificarea educaŃiei fizice. EducaŃia fizică poate îndrepta, deştepta, vindeca şi chiar mântui oamenii. Pentru cei „treji”, sportul nu este un moft, sau un spectacol, sau o afacere – ci o datorie morală şi obligaŃie cetăŃenească. Aşa că trebuie practicat de toată lumea: la şcoală sau la serviciu; în armată şi în închisori; în spitale şi în parcuri. Dar nu un simplu sport, ci o educaŃie fizică; şi nu orice educaŃie fizică, ci neapărat Aikido. De ce? Deoarece Aikido este cea mai bună educaŃie fizică pentru toŃi.