37
că pentru a ajunge din urmă celelalte Ńări din UE, jumătate din populaŃia României ar trebui să-şi schimbe meseria (şi mentalitatea), ceeace pare imposibil, deoarece sistemul actual de învăŃământ nu oferă astfel de posibilităŃi. În epoca zborului spaŃial, competenŃele româneşti tradiŃionale nu fac doi bani în faŃa năvalei traficanŃilor de droguri sau de carne vie, terorismului, societăŃilor multinaŃionale şi finanŃiştilor străini. ViaŃa „curată”, romantică, a Ńăranului nostru, se ciocneşte acuma de suprapopularea globului într-o luptă crâncenă pentru supravieŃuire. Rezultatul conflictului e clar de la început: dispariŃia sau mizeria celor înapoiaŃi, incapabili să lupte conform noilor metode şi tehnologii. Viitorul nu iartă – şi el va avea nevoie numai de oameni pricepuŃi, calificaŃi, creativi, hotărîŃi, nu de idioŃi fericiŃi sau cheflii nătângi. Dar la noi nici puŃinii foarte şcoliŃi nu sunt performanŃi. Oricât ne-am iluziona că avem oameni competenŃi, că putem să ne adaptăm eficient, că olimpicii noştri sunt mai grozavi decât alŃii - am fost şi rămânem o Ńară în criză de competenŃe. În orice domeniu privim, de la bănci la învăŃământ, de la sănătate la fotbal, de la politică la cinematografie, stăm rău. De ce? Pentru că nu am putut produce strategi şi lideri, conducători vizionari şi creatori de curente. Cu alte cuvinte, au lipsit excelenŃele, modelele. “ExperŃii” noştri se pricep doar la mărunŃişuri şi tăierea firului în patru, fiind total nepricepuŃi la strategie şi concepŃie. Avem specialişti în explicarea deprecierii dolarului, dar sistemul bancar are defecŃiuni majore. Avem profesori carismatici care scriu cărŃi superbe, dar nivelul educaŃiei şcolare şi universitare e dezastruos. Avem chirurgi cu mâini de aur, dar sistemul medical este la pământ. Avem câŃiva angajaŃi la Microsoft în SUA – în schimb Ńara ne e pe ultimul loc din lume la utilizarea tehnologiei informaŃionale. Avem jucători de fotbal talentaŃi, dar fotbalul nostru e printre ultimele din Europa. Juriştii noştri fac legi execrabile: ba imprecise, ba incomplete, ba inaplicabile, ba adoptate numai pentru a raporta la UE că au îndeplinit sarcina. Nimeni nu ştie dacă merită să aplice legea în vigoare, sau mai bine o aşteaptă pe următoarea. Dar dominaŃia falselor competenŃe ca boală naŃională îşi are originea şi atinge forme dramatice în politică, cu efecte fatale pentru łară. Chiar dacă în economie multe companii private au introdus deja cultura eficienŃei, a eticii, a conducerii prin obiective şi a responsabilizării pentru rezultate, în rândul clasei politice această cultură lipseşte cu desăvârşire. Strada crede că la noi politica e sau circ, sau acoperire pentru hoŃie. De aceea cetăŃenii s-au îndepărtat de politică şi s-au orientat spre găsirea unor soluŃii personale, cum ar fi emigrarea, sau creşterea egoismului şi egocentrismului până la apariŃia pericolului disoluŃiei corpului social. România nu e nimic dacă nu apără o idee superioară, un ideal spiritual. NaŃiunea care nu se gândeşte la altceva decât la plăceri sau junghiuri, care în loc să creeze ceva se preocupă de ce zic alŃii şi se crede mereu nebăgată în seamă, îşi pierde forŃa sufletească, voinŃa şi inteligenŃa. Ea devine o populaŃie şi dispare, prin dizolvarea în “natură”.
Fără un proiect de viitor naŃional clar şi consensualizat, fără ca societatea să ştie ce vrea, nici Şcoala nu va şti ce şi cum să predea, ce să extragă din noianul cunoştinŃelor contemporane şi cum să aprecieze performanŃa. Ce produc UniversităŃile noastre (nici una din ele în Top 500 mondial!) afară de creiere mercenare pentru export? Poate doar mancurŃi. Ori, neveste cultivate şi ieftine pentru străini cu bani. Sau, oferă tinerilor necopŃi distracŃie şi pretextul de a petrece un timp într-un oraş mare, pe banii părinŃilor. Nici vorbă de a fabrica patrioŃi luminaŃi, luptători pentru binele łării, ceva util poporului român. Dintr-o întâlnire între reprezentanŃii unor universităŃi tehnice şi cei de la câteva firme importante din Ńară, a rezultat (2006) că proaspeŃii absolvenŃi ingineri au următoarele lipsuri: - nivel de pregătire mai scăzut decât în trecut; - necunoaşterea limbilor străine cu aplicaŃie în domeniul tehnic; - nu au responsabilitate; - nu se pricep la modul de organizare a unei societăŃi comerciale; - nu ştiu să se prezinte (să redacteze un CV, au Ńinută neglijentă, nu-şi controlează emoŃiile); - nu se pricep să lucreze în echipă. E adevărat că şcoala produce şi câŃiva performeri – datorită meritelor excepŃionale ale unor părinŃi şi profesori. Însă ei sunt rari, câteva zeci. De-ar fi şi mii, tot ar fi puŃini faŃă de restul “producŃiei”! ► Şcoala actuală nu educă, ci dresează. Sistemul nostru de învăŃământ nu încurajează efortul propriu, dezvoltarea creativităŃii şi responsabilităŃii tinerilor – ci indisciplina şi iresponsabilitatea. Sistemul nu urmăreşte formarea elevilor în spiritul gândirii independente şi logice, al exprimării clare şi corecte a gândurilor coerente, a ascultării şi a receptării ideilor propuse de alŃii, spre a le analiza şi a le refolosi, a încurajării muncii pentru folosul comun, nu nu doar cel propriu. EducaŃia modernă este dezechilibrată: elitistă, intelectuală, laică. Ca urmare a diverselor reforme şcolare importate fără cap şi aplicate alandala, în zilele noastre elevii de toate vârstele sunt spectatori care aşteaptă să le fie arătată învăŃătura — astfel ca efortul lor fizic şi intelectual să fie cât mai mic. Ei nu participă, ci refuză să muncească pentru a învăŃa singuri, chiulind şi refugiindu-se în activităŃi îmbietoare care le gâdilă plăcerea de spectator. Şcoala se ocupă numai de instrucŃia copilului sau adolescentului, de memorizarea cunoştinŃelor sub forma unei specializări înguste şi îndobitocitoare, oferind o învăŃătură papagalicească, mecanicistă, o recitare fără inimă, fără înŃelegere şi participare personală. Bacalaureatul, un examen „de maturitate”, se dă scris, cu o „grilă” care măsoară cunoştinŃele „la kilogram”. Cum să-şi arate candidatul maturitatea, când tot ce i se cere este doar o memorie de elefant? „Bacalaureatul e o parodie de examen” (ministrul Hărdău/ 2006).