234
Informarea, schimbul de experienŃă, sunt vitale pentru progres. Vizitarea altor Ńări, cunoaşterea altor oameni, este obligatorie pentru adaptarea la convieŃuirea globală. Având însă în vedere că Aikido nu este o tehnologie, ci un efort de civilizare, pentru elevi nu contează să afle despre cea mai perfecŃionată tehnică (mereu în curs de a fi depăşită), ci despre exemple de omenie. Iar astea se găsesc oriunde! Aici sau aiurea. Cine vrea străini nu e obligat să meargă la antipozi, ci poate fi suficient (şi mult mai ieftin) să aibe relaŃii cu Aikidoka vecini: unguri, ucrainieni, bulgari, greci, polonezi – chiar ruşi sau turci. Exemplele lor bune (dar şi cele rele!), mult mai accesibile, pot ajuta la ridicarea spirituală şi profesională întrun mod poate mai puŃin spectaculos, dar cu un raport calitate/(preŃ x timp) mult mai avantajos decât ar fi în stare s-o facă profesorii americani, engleji sau japonezi cu tot glamourul lor. Cine caută cu hotărîre fericirea o va găsi mai devreme sau mai târziu, poate în acelaşi fel ca bătrâna ce a constatat în cele din urmă, după o lungă căutare, că ochelarii se aflau - bine mersi - pe nasul ei. Rabinul Aizik din Cracovia e somat de un vis repetat să meargă la Praga pentru a descoperi o comoară ascunsă sub podul ce duce la castelul regilor Boemiei. Ajungând el şi învârtindu-se nedumerit la locul cu pricina, căpitanul gărzii îl întreabă ce caută pe acolo. Povestindu-i visul său, ofiŃerul moare de râs pe seama străinului, căci, îi mărturiseşte, şi el a avut un vis asemănător, care îl îndemna să caute o improbabilă comoară îngropată în vatra casei rabinului Eisik din Cracovia. Fără a mai întârzia, rabinul se întoarce acasă, descoperă comoara şi o foloseşte în fapte plăcute religiei sale. (Poveste retălmăcită de Paolo Coelho în [13]). Sigur că oricine se simte bine într-un cadru care i se potriveşte. Fiecare om e diferit şi îi vine greu să-şi găsească instructorul şi stilul adecvat. Adeseori însă viaŃa ne sileşte să ne înscriem într-un club fără a putea compara şi alege. Dar, până la urmă problema nu este exterioară – creată sau rezolvată de alŃii, de departe - ci interioară. Chiar dacă practicăm arte marŃiale orientale, noi n-o să devenim vreodată japonezi, cu atât mai puŃin samurai. Dar putem deveni oameni de omenie şi caracter, buni cetăŃeni, putem să ne întărim corpul şi mintea spre a depăşi mentalitatea milogului, sau a „dilematicului” care şade cu curul în două luntri. Cred că nouă ni se potriveşte un Aikido făcut “ca la noi”, un fel de tehnologie japoneză cu inima românească. Nu e vorba de a coborî Arta la defectele noastre, spre exemplu jumulind-o de vreun principiu etic ce pare prea sever, sau de a renunŃa la sobrietatea şi duritatea marŃială de dragul succesului facil la public, ci de o adapta bunului specific local. Avem şi noi tradiŃii de civilizaŃie exemplară, doar că ea nu se mai arată la faŃă din cauza mitocăniei agresive şi asurzitoare a Ńeparilor (care ar trebui trataŃi cu „bătaie” – vezi # 4.4), din cauza orgoliilor nestăpânite, din cauza egoismului debordant.
Un Aikido potrivit condiŃiilor noastre poate ajuta practicanŃii să transfere mai uşor cele învăŃate în Dojo, pe saltea, spre viaŃa de toate zilele, în societatea noastră de aici. Fiecare elev şi instructor care gândeşte cu capul său îşi poate folosi deprinderile din Dojo la propria perfecŃionare, ca om şi cetăŃean. Din păcate Aikido îl poate ajuta numai pe cel care se antrenează cu perseverenŃă şi creativ, în armonie şi corespondenŃă atât cu posibilitatile sale corporale şi mintale, dar şi cu condiŃiile şi nivelul societăŃii în care trăieşte. Nu-i poate ajuta pe cei care nu vor să fie ajutaŃi. Formarea instructorilor noştri ar trebui axată mai mult pe mentalitatea şi concepŃiile noastre de viaŃă, fără a neglija sau a respinge aspectele bune de la alŃii. Căci fără un dram de specific valoros dispari neştiut, lumea nici nu te observă. SoluŃia nu poate fi decât colaborarea sinceră, reală, constructivă, creativă, responsabilă, patriotică (mai ales!), a tuturor organizaŃiilor şi specialiştilor, într-un cadru bine organizat (o conferinŃă naŃională anuală pentru schimbul de experienŃă, sau o confederaŃie umbrelă etc.). Bine ar fi ca în încercarea de a progresa ca Ńară – printre altele, construind un Aikido pentru toŃi românii – să nu copiem de la străini ce-i mai rău şi mai nepotrivit pentru noi, pervertind şi balcanizând în stilul nostru obişnuit. Se spune că regele Ferdinand ar fi afirmat despre nepotul şi urmaşul său la tron, Carol al II-lea, că a devenit un adevărat român pentru că înjură şi trişează la cărŃi. Adevărat sau nu, acest verdict arată trista reputaŃie a plaiurilor dâmboviŃene de a perverti valori şi comportamente pozitive. E cazul să schimbăm calimera! La varianta de Aikido cea mai bună pentru şcolile noastre se va putea ajunge doar prin colaborarea şi consensul cât mai multor specialişti autohtoni, în spiritul respectului reciproc şi bunei înŃelegeri specifice Aikido, nu prin angajarea lor întrun atât de des întâlnit război româno-român, cauzat de orgolii. Doar aşa am putea deveni mai uniŃi şi mai tari, spre a pătrunde cu succes într-o Europă reunită dar diversificată. Însă şi pentru a supravieŃui ca naŃie, căci istoria viitoare n-a fost încă scrisă.....