197
aprecieze plăcerile - tocmai din cauză că a consimŃit benevol să se lipsească din când în când de ele (cum ar fi să postească). Exersarea practică, îndelungată şi conştientă, a stoicismului corporal, va duce elevul avansat spre o confruntare mult mai grea cu sine însuşi: lupta cu interferenŃele emoŃionale şi mintale. El ştie că o emoŃie puternică îi poate zdruncina şi dezintegra total Fudoshin-ul corporal. IndiferenŃa faŃa de emoŃii şi calmul gândirii sunt mult mai greu de realizat, necesită mult mai multă voinŃă decât rezistenŃă fizică. Stresurile emoŃionale sau mintale, cum ar fi: o bucurie debordantă sau o tristeŃe dureroasă, o furie necontrolabilă, o insultă de nesuportat, o decepŃie uriaşă, constatarea unei greşeli de neînchipuit – par sau sunt incomparabil mai grave şi mai grele decât orice senzaŃie de neplăcere corporală, oricât ar fi suferinŃa fizică de mare. De exemplu, elevul poate renunŃa la un stagiu - pentru că îi e teamă să-şi lase prietena singură (deoarece ar putea flirta cu alŃi băieŃi), sau pentru că mulŃi participanŃi sunt necunoscuŃi (cu gusturi şi purtări „neplăcute”), ori pentru că profesorul va preda lucruri cunoscute sau neatractive (exerciŃii de bază, sau prea complicate, sau reguli de purtare, sau...), ori pentru că nu se înŃelege bine cu organizatorii stagiului etc. Un astfel de individ, chiar dacă a ajuns să nu se sinchisească de frig sau de durere, nu-şi stăpâneşte deloc gândurile şi emoŃiile. Depăşit de probleme sentimentale, plin de aroganŃă, dorinŃe egoiste, păreri simpliste şi idei fixe - el nu are mari şanse să progreseze. Iar propria stagnare îi va deveni curând un izvor de frustrări şi de nemulŃumiri, când se va vedea depăşit de colegii mai noi. Dacă nu primeşte o zgâlŃâială zdravănă care să-i deschidă ochii, e sigur că mai curând sau mai târziu va dezerta din Dojo. Pasul cu care se trece de la simpla rezistenŃă fizică la remodelarea spiritului e mare de tot. Cum ar putea Aikido să ajute la această trecere? Răspunsul este acelaşi ca mai înainte: cu voinŃa proprie, cu îndrumarea profesorului şi prin influenŃa tovarăşilor din Dojo. Dar atenŃie! De data aceasta, de la îndrumător şi de la grup se aşteaptă mai multe. În cazul precedent, îndrumătorul avea nevoie doar de o excelentă condiŃie fizică şi un nivel tehnic peste medie. Nimic altceva. ToŃi membrii grupului îşi întăreau corpul datorită contactului cu îndrumătorul şi progresau din punct de vedere tehnic. În al doilea caz, condiŃia fizică şi nivelul tehnic nu mai sunt de ajuns. Pentru a-l străbate, profesorul trebuie să posede înŃelepciunea şi cunoştinŃele adecvate, cu care să impregneze toŃi elevii. Aşadar conceptul Fudoshin nu se dobândeşte prin absorbŃia unor informaŃii din exterior, ci dimpotrivă, prin anihilarea numeroaselor fudulii sau egouri ascunse în adâncul sufletului. Care este însă, practic, metoda de obŃinere a Fudoshin-ului? În orice studiu, fie el corporal, tehnic sau mintal, munca pentru însuşirea cunoştinŃelor este sugerată sau propusă de profesor şi efectuată de bună voie de elev. Munca respectivă constă în îndeplinirea unor supra-eforturi – corporale dar mai ales mintale. Un efort obişnuit nu rezolvă nimic. De exemplu, cel care se joacă
pe scara unui bloc face un efort obişnuit. Cine se urcă pe scară deşi blocul are lift (care merge…) face un efort dezinteresat, adevărat, poate cu speranŃa că va slăbi sau îşi va întări sănătatea; este totuşi departe de a fi un supraefort. Însă urcatul pe scară (pentru a ceda liftul unor persoane vârstnice ) va fi un supraefort pentru leneşul sau bolnavul care nu urcă decât cu liftul. Sau, dacă omul e certat cu un vecin şi putea merge pe scară, dar intră în lift tocmai pentru a fi împreună cu vecinul şi a-l saluta politicos, atunci pentru el mersul cu liftul va constitui un supraefort (mintal) (vezi Shugyo # 9.12). Supraefortul este strâns legat de zona cea mai sensibilă a individului. MulŃi oameni din aceia care habar n-au ce însemnă munca sau lupta cu tine însuŃi, vor trata aceste supraeforturi drept masochism (care înseamnă căutarea plăcerii sexuale în durere şi umilire). Tot aşa cum nu ştiu ce înseamnă cuvintele pe care le folosesc, aceşti spectatori nu ştiu nici care sunt scopurile supraefortului. Nu este vorba nici de satisfacerea unui sentiment de vinovăŃie, nici de obŃinerea unor plăceri perverse: un supraefort este pur şi simplu un mijloc pentru obŃinerea unei libertăŃi adevărate şi unui calm constant, printr-o muncă de eliminare a oricărei interferenŃe nedorite. În cazul Aikido-ului, apar nenumărate prilejuri de a face supraeforturi. Iată câteva exemple: - hotărîrea de a te antrena chiar dacă nu ai chef; - hotărîrea de a lucra cu un partener antipatic; - hotărîrea de a te ocupa de un începător bleg, cu toate că ardeai de poftă să faci un antrenament straşnic cu un prieten priceput; - să pierzi sau să greşeşti şi să nu te scuzi, chiar dacă - şi mai ales dacă - ai scuze beton; - să fii modest şi retras după un mare succes, aşteptat de mult timp. Budo – şi Aikido – ne pun adeseori în contact cu noŃiuni strâns legate de ideile de viaŃă şi moarte, chiar dacă numai în mod simbolic. Treptat, această confruntare ne încurajează să privim viaŃa ceva mai detaşat. Fiecare supraefort ne ajută să căpătăm încă puŃină detaşare faŃă de propriul nostru Ego. Apoi, deodată, apare Fudoshin-ul. Din “dopuri” neputincioase care plutesc încoace şi încolo pe valurile vieŃii – ne trezim că am devenit un fel de navă, cu o cârmă, o pânză, o chilă, astfel că nimic nu ne mai poate schimba atitudinea şi abate de la drumul spre Ńelul ales şi fixat – oricare ar fi acesta. Se poate accelera apariŃia stării de calm mintal prin exerciŃii de meditaŃie Ki, subiectele de meditat fiind următoarele caracteristici ale Fudoshin: - spiritul nu e nemişcat, ci rezultă dintr-o mişcare infinit de mică; - spiritul rămâne mereu liber, ne legându-se de vreo idee; - spiritul acŃionează corect şi la momentul potrivit; - corpul devine stabil; - uşurează înŃelegerea mişcării şi funcŃionării Universului.