155
învăŃa să cânŃi la un pian dezacordat. Verificarea Ki-ului este o interacŃiune cu două sensuri, în care fiecare participant primeşte ceea ce dă. Pentru a fi un bun verificator, PA are de îndeplinit următoarele condiŃii: - să fie echilibrat, relaxat, calm, binevoitor; - să simtă care e forŃa minimă necesară pentru a-l mişca pe PP, nu forŃa maximă; - să distingă clar între o împingere sau lovitură de verificare - şi o lovitură sau atac propriu-zis, la care răspunsul corect al PP este o eschivă - nu rezistenŃa; - să înŃeleagă diferenŃa între ”nu vreau să mă mişc” şi “nu pot să mă mişc”. Cine respectă cele 4 principii va şti când e cazul să se ferească (de o lovitură) şi când să stea nemişcat (la o verificare). Dacă testul e prea uşor - nu are rost; dacă e prea greu - provoacă supărare, sau şi mai rău, PP poate recurge la şiretlicuri ca să-l treacă. Trebuie înŃeles că reuşita formală a verificării, fără respectul celor 4 reguli, nu e o reuşită adevărată - ci o autoamăgire. Nu studiem pentru a afla şmecherii cu care să trecem examenul. Scopul verificării este ajutorarea elevului de a-şi unifica real corpul şi mintea, autodepăşirea. Numai cinstea şi sinceritatea pot duce la acest rezultat optim.
8.6.2. Regula de coordonare nr. 1: Linişteşte-te şi concentrează atenŃia asupra Punctului Central (Seika-no Itten) A. MeditaŃia individuală: stai în picioare şi lasă braŃele să atârne relaxate, verticale (figura 8.8). Relaxează complet tot corpul (în special umerii, abdomenul, fesele) şi gândeşte-te numai la punctul Central. Repetă mereu: “Seika-no Itten-ul meu este Centrul întregii lumi!”. Nu este vorba de încordarea Punctului Central - ci de o concentrare mentală cât mai intensă, fără pauze şi fără alte gânduri (parazite). ReŃine condiŃiile: coloana dreaptă şi verticală (vezi # 8.5.2); relaxează complet mai ales umerii, abdomenul, fesele (vezi # 7.1); să nu simŃi abdomenul; să nu simŃi că pe picioare ar apăsa greutatea corpului; să nu simŃi respiraŃia; absoarbe totul şi concentră-l intens în Punctul Central. În meditaŃia începătorilor poate apare un conflict, produs de necesitatea celor două activităŃi mintale simultane: concentrarea continuă asupra Centrului şi controlul permanent al relaxării tuturor muşchilor, plus a rectitudinii coloanei etc. După un timp de practică însă, conflictul se va rezolva de la sine. Ai încredere şi exersează mai departe! B. Verificarea: la sfârşitul exerciŃiului individual (după 30 secunde – 5 minute de meditaŃie), PA se apropie încet şi te împinge din faŃă cu o palma pusă pe pectoral (figura 8.9). Dacă te-ai concentrat bine şi continui s-o faci calm, fără întrerupere şi fără a te lăsa impresionat de partener, îi va fi foarte greu, chiar imposibil să te mişte
sau răstoarne. E nevoie să stai relaxat - ca şi când partenerul PA nici n-ar exista.
C. ComparaŃia: procedează invers decât făceai mai înainte conform #A, respectiv încordează corpul, sau încearcă să rezişti apăsării partenerului PA: vei fi răsturnat, ori mişcat, cu uşurinŃă. D. Concluzii: mărirea stabilităŃii corporale şi mintale - prin păstrarea atenŃiei asupra propriului Centru (Seika-no Itten) – este de mare necesitate celor care au mereu nevoie de un sprijin (de ex. unele femei etc.), celor care cerşesc ajutor sau sunt dependenŃi de rude, superiori, străini, care se tot ploconesc ba la Apus ba către Răsărit – nehotărîndu-se să se bazeze pe forŃele proprii. Regula de coordonare nr. 1 înseamnă să-Ńi găseşti Centrul şi să te mişti apoi mereu pornind din el. Pe când O Sensei avea vreo 60 de ani, în Dojo intră un tânăr luptător de Sumo care îl provocă în mod obraznic, declarând că Aikido e o glumă faŃă de artele marŃiale clasice. Vizitatorul susŃinea că teoria armonizării energiilor e o fandacsie, care nu se poate compara cu forŃa unui adevărat luptător. Fără să fie deranjat de lipsa de politeŃe a zdrahonului ce avea vreo 140 de kilograme, Uyeshiba le-a ordonat elevilor revoltaŃi să se aşeze în Seiza pe marginea sălii, iar pe uriaş l-a invitat să se apropie. „Dacă eşti atât de tare, hai să facem o probă. Apucă-mă de urechi şi încearcă să mă ridici...”. O Sensei avea nişte urechi gigantice (o trăsătura specifică marilor iluminaŃi – şi Budha este reprezentat tot aşa în statui sau picturi). Tânărul luptător de Sumo se apropie dispreŃuitor de mogâldeaŃa aşezată în Seiza - bătrânul avea doar vreo 1,60 m. şi 55 de kg. Cu mâinile lui mari ca nişte cazmale apucă urechile profesorului care aştepta calm, cu „corpul ca o stâncă”. Imediat începu un dans ciudat: mogâldeaŃa pirpirie se mişca de pe un Tatami pe celălalt ca un bloc, fără să încetinească, dând înconjur sălii. Ca o sfârlează, Uyeshiba se fâŃâia de colo colo într-o translaŃie perfectă, fără săşi încline corpul. Urechile sale erau ca toartele unui vas imens, de care se agăŃă vizitatorul, tras încoace şi încolo ca o cârpă. Trecu un minut de agitaŃie şi herculele nu-şi putea reveni. Dezechilibrat şi asudat tot, roşu la faŃă, dădu până la urmă drumul urechilor lui O Sensei, pe