14
câştiga singur bani în timpul liber, învăŃând în felul acesta chibzuiala, valoarea banului şi respectul faŃă de muncă. A devenit mai uşoară îmbogăŃirea prin politică decât prin muncă cinstită, prin pile decât prin performanŃă. IncompetenŃa unora combinată cu hoŃia altora a născut o categorie de îmbogăŃiŃi peste noapte. Fără criterii corecte de apreciere, domneşte arbitrariul, moralitatea devine o toană ridicolă. „Legea lui Om: eşti om cu mine – sunt om cu tine” funcŃionează cu succes. De multă vreme "prostia nu este un handicap în politică" (Napoleon Bonaparte). De parcă n-ar trebui să facă nimic pentru salariu, belferii din administraŃia publică se laudă cu orice realizare măruntă, care le e obligaŃie de serviciu (de exemplu curăŃirea zăpezii de pe drumuri). E de-a dreptul scandalos, chiar criminal, modul cum incompetenŃii pozează drept competenŃi şi mai departe, e dezastruos că oamenii îi cred. Cultura politică e la pământ. Pentru majoritatea publicului succesul de imagine este dovada competenŃei: dacă apari pe „sticlă” - înseamnă că ai succes; dacă ai succes – înseamnă că eşti priceput. Dezorientarea asta cultivată cu premeditare de politicieni duce la pierderea reperelor: falşii competenŃi pierd conştiinŃa uzurpatorului şi devin convinşi de valoarea lor. Ei devin aproape imbatabili. AlimentaŃia şi viaŃa neraŃională (consumul mare de alimente rafinate – zahăr, dulciuri, pâine albă, de grăsimi, de produse conservate cu aditivi dăunători, sare, băuturi cu gustul “dres”) ameninŃă viitorul biologic al omenirii. Din cauza mentalităŃii de adult subdezvoltat (cu minte de copil sau animal), românii vor satisfacŃie imediată, sau pe alt plan – bani cât mai iute. De aceea recurg urgent la hoŃie sau prostituŃie – acestea fiind metodele cele mai simple (dar şi cele mai nerentabile) de a face rost de bani. SubjugaŃi de plăceri, mioriticii sunt cei mai mari consumatori de alcooluri tari din Europa. 10% din populaŃie e dependentă de alcool, care provoacă 10% din totalul cheltuielilor medicale. De parcă flagelul n-ar fi suficient de mare, mai deunăzi o leliŃă se tânguia melodios la Radio: “ieftineşte, Doamne, băutura!”. Deşi pe reclamele de Ńigări scrie vizibil: Tutunul dăunează grav sănătăŃii, tot mai mulŃi tineri se apucă de fumat. PărinŃii lasă copii de 8-10 ani să-şi dea ultimul bănuŃ de mâncare la sala de jocuri din colŃ, un focar electronic de infecŃie poate mai periculos pentru dezvoltarea mintală decât aburii alcoolului. Studiile făcute în Anglia au arătat că după ce s-au investit 1,5 miliarde dolari pentru dotarea şcolilor cu calculatoare, notele elevilor nu s-au mărit deloc. În schimb, rezultatele s-au îmbunătăŃit substanŃial când au crescut cheltuielile pentru dotarea bibliotecilor şcolare cu cărŃi. ÎnŃelepciunea şi prostia se îmbină în fiecare om. Ele au trepte de dezvoltare, dar aprecierea lor e subiectivă şi relativă. Aceiaşi acŃiune sau concepŃie este inepŃie în cazul unui deştept, dar e deşteptăciune pentru altul mai neghiob. Multe manifestări pe care unii le consideră sminteli pot rezulta nu din lipsa gândirii, ci dintr-o judecată făcută pe baza altor puncte de vedere, sau din conflicte între mentalităŃi, între nou şi vechi, între tradiŃie şi modernitate, între tribalism şi multiculturalitate,
între răutatea egoistă şi acceptarea generoasă a celorlalŃi. Am cucerit atomul, dar nu vrem să învingem prejudecăŃile. Prostia şi nesimŃirea sunt infinite, au mii de feŃe, se schimbă mereu: învăluie şi molipsesc, se travestesc şi strecoară, distrug şi mătură, dau lecŃii şi atrag, motivează progresul. Deşteptăciunea de ieri devine prostia de azi, soluŃiile de azi devin problemele de mâine – şi aşa mai departe. Nerozia tinerilor este scuzabilă şi remediabilă. Tembelismul adulŃilor este condamnabil. Gogomănia vârstnicilor este fără speranŃă. Că eufemistic îi zice „lipsă de discernământ’ sau „naivitate”, prostia actuală nu mai e cea tradiŃională, care n-a dispărut nici ea. Nu dă înapoi în faŃa ştiinŃei şi tehnicii, progresului şi modernităŃii, ci dimpotrivă, se dezvoltă. În afară de prostia clasică - datorată inculturii, a apărut şi alta modernă - care înseamnă ne-gândirea ideilor primite. Răspândite de mass-media, ideile primite vor zdrobi gândirea originală şi individuală – cea care a creat civilizaŃia. Prostia se globalizează. Mitul culturalizării în masă din Ńările dezvoltate este o iluzie. Conform unui recensământ din 1991, jumătate din populaŃia Italiei avea un nivel de instrucŃie de maximum 5 clase elementare, adică mintea unui copil de 12 ani. Iar aşa-zisul vis american e doar un vis: în SUA 40 milioane de adulŃi au studii la nivelul unui copil de cel mult 10 ani; 50 milioane n-au asigurări sociale. Nu mai e vis, ci coşmar. Aşa e în puŃinele Ńări “dezvoltate” – ce să mai zici de multele subdezvoltate. Pe glob sunt 850 milioane de analfabeŃi (2003). În România 50% din populaŃie locuieşte la sate (2005), iar din aceştia 66% nu citesc deloc cărŃi, 51% nu citesc deloc ziare, 59% din copii merg pe jos la şcoală în alt sat, 87% din gospodării nu au WC în casă, 82% nu au baie. Care o fi nivelul lor cultural? Cunoaşterea înseamnă putere, dar la noi nivelul educaŃional scade prin dispariŃia interesului şi motivării pentru şcoală, prin creşterea abandonului şcolar. În acelaşi timp “digital divide” (prăpastia “numerică” – de fapt mintală, între oamenii care folosesc calculatorul şi cei care n-o fac) se adânceşte, cu urmări catastrofale asupra nivelului viitor de trai al celor săraci. Nu-i mai jeli pe morŃi, plânge-i pe cei proşti rămaşi în viaŃă! (proverb arab).
1.3. Sminteala ne răpune “Numărul nebunilor este infinit.” (Eclesiastul) Cineva l-a întrebat pe Budha: ce vi se pare mai ciudat la oameni? El răspunse: mă miră cei care îşi pierd sănătatea pentru a câştiga bani, pe care îi cheltuie apoi ca să-şi refacă sănătatea. Cei care se gândesc cu prea mare teamă la viitor dar uită prezentul, ajungând să nu mai trăiască nici acum, nici în viitor. Cei care trăiesc ca şi când nu vor muri niciodată şi mor ca şi când n-au trăit deloc. Nimeni nu mai învaŃă pentru a deveni, ci pentru a câştiga poziŃii sociale. ToŃi caută privilegii dar nu aleargă după profesii. Avem mai mulŃi carierişti decât